Postări

Se afișează postări din ianuarie, 2018

26 ianuarie 2018

Popor umilit si mintit, serbezi un an dintr-o perioada in care ai fost mai umilit ca niciodata. Doar coincidentele ne mai scot din mocirla intelectualismului elevat si cu perfidie elaborat si etalat academic in mileniul III. 1918 e serbat azi fals fiindca in acea perioada Romania nu a prea existat. Coroana facuta din otel de tun nemtesc cu care ne-au tocat turcii (ce frumos pentru prostii din turma de consumatori de azi) a impletit impreuna cu „barbatii neamului de atunci cu averi facute de saracii neamului scosi in lupta cu izmene mizerabile si bate... destinul in asa fel incat proaspat beligeranta tarisoara a fost cam rasa cu capitala cu tot de pe harta lumii de atunci. Razbunarea ulterioara alor mari si tari invingatori care au ras de pe harta 4 imperii urat infrante ne-a pus in fata unei necesitati a invingatorilor: ca sa nu mai existe un stat trebuie sa il faci bucati si sa apara deci altele. Dar istoria e acuma unealta de spalat creiere si barbati nemernici. Culmea e ca parca di...

Gand

Despre FOTOGRAFIE fotografie (Marele dicționar de neologisme, 2000) FOTOGRAFÍE s. f. 1. arta și tehnica fotografierii. 2. imagine fixată pe hârtie fotografică; foto2. ♦ ~ de platou = fotografie în timpul realizării filmului pentru asigurarea racordului dintre cadre și secvențe, pentru publicitate etc. (< fr. photographie)/sursa internet/ Un paradox in ziua de azi, in era postumana. Exista mii de fotografii materiale sau virtuale in lumea fiecaruia care are ce manca, are cu ce sa isi cumpere ce vrea, are o casa, are un dulap sau calculator al lui sau alte facaturi de ultima ora cu memorii din ce in ce mai gigantice... Dar cine era sau este mai bogat, cel care detine mii de imagini cu familia, din trecutul lui, de pe unde a trecut, ce a vazut, ce va sa vada, sau cel care intr-un portofel ponosit de atata purtat, intr-un carnetel, intr-un document de identitate, intr-un sertar, sub perna, in buzunar sau altunde pastreaza cu sfintenie o FOTOGRAFIE care e tot ce are mai minun...

Tatal meu

Imagine
Prorocu O. Angel inginer hortiviticol promotia 1957 IANB Bucuresti 23 ianuarie 1934-28 februarie 1997 Exista o melodie frumoasa inchinata tatalui despre lucrurile marunte cu care ramane in amintirea copilului. E si alta, mai comica, in care se arata ca soarta de multe ori e rea si pentru tata si pentru fiu, mama fugind in acel caz cu un camionagiu… Am fost de curand cu problemele mele de sanatate la Institutul de Pneumologie din Soseaua Viilor. Erau in ultimul timp in mintea mea niste imagini din copilarie. Aveam 5-6 ani si am mers cu tata sa il vizitam pe tatal lui bolnav grav de plamani la un spital din Bucuresti. Gardul vechi, cei cativa fumatori pasionati care trageau cu patos din tigari pe strada, tinand in mana diferite hartii si radiografii, parculetul de la intrare mi-au aratat toate ca eram in locul de care imi amintisem… Un aspect foarte important pentru mine erau afisele cu amenzi usturatoare pentru cei care fumeaza in incinta. E si o bisericuta de lemn si acolo amenda ...

Viata noastra

Jocurile Olimpice de iarna Mai e putin si incep JO. Conjunctura globala nu prea e in ton cu armonia si rostul acestor minunate momente in care OMUL trebuie sa arate unde a ajuns in lupta cu el si cu alti daruiti cu har si putere, fara avantaje pentru cine « trebe » si « care este ». Asa sa ii ajute dumnezeu pe papusarii care au intinat si acest minunat concurs pornit de oamenii din antichitate… Sa cheltui banii cu paralimpicii e frumos dar poate cu banii aia cheltuiti din greu mai bine ar avea acces la operatii si sanatate mai multi nenorociti ai lumii care traiesc in durere si neputinta... parerea mea... Dar Romania e paradoxala… si aici. Pai frate in tot rahatul in care traim de aproape 30 de ani, nu la figurat ci la propriu, daca ai ajuns pe trotuar daca apuci trotuar fara masini parcate pe el, atunci daca nu faci slalom e jale. Duci in casa excremente de caine si faci covorul colectie de tot soiul de mizerii de nuante, mirosuri si evident microbi si virusi s...

Comemorare

Imagine
Semnat de colegul meu de scoala, prof. Laurian Colcer am primit urmatoarele randuri pe care consider ca, in baza relatiilor interumane minunate dintre parintii mei cu familia domnului profesor cu care in anii 70 au lucrat impreuna la Isaccea, ale mele cu Laurian cu care copii fiind cutreieram cu pasii prin orasul nostru minunat si mintea peste tot in timp si statiu, a experientei de elev al unui om de o cultura vasta si o conduita ireprosabila, nu pot sa nu il prezint cu toata dragostea si recunostinta: Anunțăm publicul tulcean că la data de 5 februarie 2018, ora 17, la Casa Avramide, va avea loc o comemorare a scriitorului Iosif Gh. Colcer, intelectual care a ajutat cu dăruire multe generații de elevi. Tot atunci se va face o prezentare a operei sale literare.  Așteptăm pe toți cei care l-au cunoscut și iubit să participe la acest eveniment de excepție. PS: Nu pierdeti articolele din ziarul Delta pe care le citeam cu atata bucurie ca sa aflu despre trecutul locurilor mele de...

Ziua Internationala a Cuvantului Multumesc

In babilonia terminologico-birocratica a mileniului al III lea, azi avem o alta mare scorneala. E adevarat o multumire din suflet si cu sufletul curat e o mare realizare atat pentru cel care o rosteste cat si pentru cel care a meritat multumirea. Intr-o lume normala, curata, cinstita, asa cum trebuie sa fie,  multumirea nici nu ar trebui rostita, s-ar citi pe fetele oamenilor. Dar asa, cand nu stiu ce birocrati rupti de lume, nu stiu ce realizatori de media rupti de realitate si platiti ca sa multumeasca celor rai serbeaza in draci o asemenea zi ce multumire sa mai ai!? Ca om ai multumi mamei ca te-a nascut, acuma cu parinte 1 si 2 nu prea mai stii cui... Ai multumi scolii ca te-a educat; acuma ce sa mai multumesti ca daca nu esti al lu’ cutare sa faci scoala pe bani grei sau nu mai gasesti cativa amarati de profesori nemultumiti de soarta lor care sa se incapataneze sa faca ce trebuie nu ce fac imbuibatii lor caragialesti colegi sau esti de la tara intr-o famile distrusa de ...

Rolex in negru si alb

Ceasurile minune nu au nici o vina. Sunt produse de o mare firma dar asa cum Craciunul nostru romanesc e patat cu sange si asemenea ceasuri date cadou (spuneau cei care stiau ce stiau) unor derbedei catarati acolo unde trebuia au volatilizat Romania in cativa ani. Au lasat fara rostul lor sute de mii de conationali si acuma sunt multi din aia cu Rolex-ul primit atunci cadou, pensionari sau oameni de afaceri de lux. Prostia romaneasca prin prostire de catre cei care o pot face e deja cronica. Le-a mers ceas treaba la cine oare, cine oare? Pacatele Rolexu-lui le mai iert cand vad sigla firmei la mari turnee de tenis, acolo se dau bani la valori nu la spoliatori. Dar Dumnezeescul Concert de Anul Nou al Filarmonicii din Viena unde aceeasi sigla deschide si inchide visul adevarat e  minunat. Arhitectura, respect fata de avutia nationala a Austriei, devenita avutie mondiala, arta: muzica, natura (Dunarea in imagini si muzica) balet, cariatide, picturi si ornamente imperiale, oamen...