Călugărul din vechiul schit
Călugărul din vechiul schit O zi la el m-a găzduit Şi de-ale lumii mi-a vorbit Şi de amor, şi de iubit Şi când să plec, l-am întrebat Ce dor ascuns l-a îndemnat Să-şi ducă viaţă-ntre sihaştri El mi-a răspuns: „Doi ochi albaştri” Călugărul din vechiul schit De-acelaşi dor a-nnebunit Şi dintre-ai lui prieteni buni L-au dus la casa de nebuni L-am revăzut, l-am întrebat Printre nebuni ce-a căutat Eu te ştiam printre sihaştri El mi-a răspuns: „Doi ochi albaştri” Călugărul din vechiul schit De-acelaşi dor a şi murit Iar la mormânt, printre sihaştri Plângeau amar doi ochi albaştri Este o romanta care imi place, are parte de vocea unor mari artisti romani ca prezentare si de fapt arata ca de multe ori in dragoste exista oameni care sunt ca soldatii de pe front. Le este scris sa piarda si daca asa e sa fie se intampa finalul urat. Degeaba lunetistul poate cu ochi albastri isi sterge o lacrima sau doua. Ce ai omorat omorat ramane cum se spu...