Strivit sub copite si bocanci

Sfantul Stelian Prorocu (Caprioru) Steliana 1937-1980 Mama mea

23 noiembrie 1987, la Babadag a murit bunica mea. Era la un camin de batrani si o fosta chiriasa care statea aproape de azil m-a anuntat cu cateva zile inainte ca e pe moarte. Fizic fusese bine dar multele pierderi: 3 copii, a casei si varsta i-au subrezit mintea. Am reusit, nu stiu cum sa plec de la munca mea de horticultor si seara cand am ajuns la bunica am fost sfatuit si indrumat sa vin cu un preot la capataiul ei. Era un batran de peste 80 de ani. S-a imbracat tacut si intr-o fulguiala rea si rece a venit cu mine strabatand o distanta destul de mare in noapte. Era o imagine tulburatoare sa vezi un batran nins de ani, ridat de varsta dar in putere printre femeile bolnave din salon. Indiferent de durere si boala, infirmiere si internate erau vrajite de lumina odajdiilor si ritualul pe care preotul ortodox il implinea. Ne-am despartit langa camin el refuzand sa il conduc si insistand sa imi continui drumul la Tulcea. In acea jumatate de ora de mers cu un tren de noapte pentru ca at...

Cum este România ta? Cum ai vrea să fie România noastră? Cum este Romania mea? Ca Bubulina lui Alexis Zorba, ca sora ei Grecia de azi: cu fard pus din belșug peste un trup vicios și îmbătrânit, într-o lume ortodoxa neputincioasa în fata unui cataclism abătut cu putere peste ea... Cum as vrea sa fie Romania noastră? Ca un stup de albine, ghidata de legile naturii, ale omeniei și justiție. Cam cum era în anii 70. A unui popor demn și bogat, lăsat în pace, sa traiască și sa muncească liniștit. Cu un tineret viguros, crescut de oameni curați sufletește, sănătoși, competenți și activi, cu credința in Dumnezeu, în minunata țară în care s-au născut și a căror stăpâni sa fie în vecii vecilor.... A fi sau a nu fi bagat in seama, iata intrebarea mea.

Coperta creata de maestrul  Francisc Kalab Am primit o intrebare privitor la maestrul Francisc Kalab, raspunsul meu cred ca e o oglinda a ceea ce a insemnat pentru mine meteorica prezenta la Ceres... "Am gasit nota dumneavoastra la articolul meu. Din pacate am lucrat foarte putin la Editura Ceres, domnul Francisc Kalab era colaborator, deci nu era efectiv in redactie. Ideea mea este ca provincialul care citise cu nesat cartile lui A. Dumas de exemplu, a avut sansa data de destin sa patrunda in redactii si tipografii, sa discute cu mari oameni de cultura din ministerul de atunci… deci in epicentrul actiunii de editare de carte, munca depusa la Ceres a fost minunata, am contribuit la obtinerea de subventii prin contactul cu oamenii de valoare care mai erau prin Ministerul Culturii, o zi de neiutat era cand am fost de serviciu la cabinetul ministrului si ore in sir am dialogat cu maestrul Ludovic Spies, meteoric ministru si el, altele cand am prezentat un material dom...

A fost odata un autobuz care aducea oamenii din Cartierul Militari in buricul targului la Sala Palatului. Rapid si aveai o multime de legaturi cu alte mijloace de transport la cativa pasi distanta. Toate bune si frumoase dar si-a bagat coada ala cu coarne care a facut ca Bucurestiul sa behaie de autoturisme. Nu mai e trotuar, nu mai e spatiu fara ca sa nu se lafaie acolo de la masini de fite la rable parasite. Era o mare problema pentru soferii de pe 178 sa razbata la capat pe langa Apa Nova, Pentagon, asa se numeste o cladire veche care acum gazduieste partide si alte facaturi postdecembriste. De ceva vreme rezolvarea din tara hotilor: in loc sa amendeze de sa le sara fulgii pe cei care blocau circulatia, traseul a fost redus. Ramas la Luterana pedestrasul calator trebuie sa faca ceva drum pana sa ajunga la celelalte mijlace de transport. Morala, nu legea si necesitatea ci doar faradelegea e azi mare cocoana la Bucuresti ! P. S. De catava vreme s-a reluat traseul normal! Am ...

LIBERTÉ, ÉGALITÉ, FRATERNITÉ Pana aici !

Cinematografia de azi este intr-o criza de valoare artistica determinata de gradul de cultura din ce in ce mai scazut al “consumatorilor”. Premiile Oscar spre deosebire de Nobel isi mentin dupa parerea mea un standard destul de ridicat pentru cei ce ajung sa le primeasca. Vizionand “Discursul regelui” m-a bucurat ca a fost premiat un film care ca si cel dedicat anterior Reginei Elisabeta a II a este un exemplu de punere in evidenta a ceea ce inseamna demnitate si responsabilitate reciproca intre conducatorul statului si cetatenii acestuia. Eu am in minte cele spuse de un profesor al meu care a urmat un stagiu postuniversitar in Franta si care intr-o seara impreuna cu colegii francezi dintre care o parte erau cadre didactice la acea universitate, treceau pe langa resedinta rectorului din campus. I-a intrebat daca a fost cineva din ei in acea cladire. Nu calcase nici unul acolo. Brambureala de dupa 1989 de la noi isi are poate radacinile in acele Comitete ale Oamenilor Muncii ...