Strivit sub copite si bocanci

Era in lumea antica o cetate, Troia pe care niste VIP-uri ale epocii ramase in folclor si opere stiintifice si literare nu au reusit sa o cucereasca doua cincinale si ceva. Exact ca in romanele cu mafioti de mult mai tarziu, a fost vorba de o femeie Elena nume care va dauna grav Romaniei cum alti VIP de nimic arata azi mai ales la talk show-uri si in presa de scandal dar elenele isi fac treaba si se cara pe unde pot. Grecii cu coada intre picioare au avut un viitor expert in strategie care a poruncit la sclavi sa faca un cal din lemn falos, frumos, demn de viitorul Fat Frumos, pe care l-a lasat pe o plaje unde azi turisti din toata lumea ingrasa turismul stra-stra urmasilor aluia cu calu’. Nu chiar ai lui ca el a fugit repede la grecoaica lui care il astepta plina de iubire si credinciosa dar si geloasa... Deci burdusit cu soldati greci negri in ceru’ gurii si cu roti (Doamne grecii astia le-au pregatit pe toate de mii de ani ca sa le vina turisti de pretutindeni) calu mocangeala a...

Exista in tot si toate ceva sublim, eroic, demn de admiratie si respect. Comunicareala asta postumana, desantata, eroii de caron bagati pe gat de o media fara Dumnezeu intineaza azi ce era minunat alta data. Ar fi necesar un panteon, un ceva unde cu sita timpului si pe principiul selectiei pe principiul ramanerii doar prin ce au lasat in urma, fara trunchieri si falsificari de istorii si adevar sa ne ramana in suflete si minte numai cei ce   merita. Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta a urcat in ierarhia militara, a invins un balaur care teroriza lumea de atunci si a murit in chinuri pentru credinta sa crestina. Multi au primit la botez acest nume care obliga si onoreaza. La multi Ani ! Succes tuturor in pastrarea onoarei de a fi primit de la cei care v-au crestinat si botezat cu acest nume, sanatate si biruinata !

Strajuita poate intamplator de bustul unui american, gradina japoneza din Herastrau imi aminteste de un succes postuniversitar cand am venit istovit intr-o zi frumoasa in parc si am "descoperit" darul Japoniei pentru noi. Diferenta e ca ei au doua bombe atomice la bord si imparatul e inca iar noi nu mai avem nimic... poate inca gradina...

Azi, cu secole in urma a rasarit cea mai mare stea a spiritului omenesc. Cu toata tehnicaraia de acum neegalata e lumina ei. Doar oltenii reusesc la noi sa faca din ziua nasterii englezului minunat, un fantastic festival global in sens pozitiv, din 1994 aratand ca nu degeaba unul de al lor, Marin Sorescu a calcat la vremuri noi, original, national pe urmele genialului inaintas. Ca si Festivalul Lalelelor la Pitesti se vede ca totusi Romania nu a murit de tot dar asta nu inseamna ca nu e ceva putred in... Romania, care cu tot centenarul penduleaza pe un fir de ata intre a (mai) fi sau a nu (mai) fi! Si o amintire din liceu. Doamna Gavenea profesoara de limba engleza la Liceul Spiru C. Haret Tulcea a tinut locul celui care ne-a dat o profunda invatatura in ce priveste limba care a devenit continuu absolut necesara unui intelectual postuman. Prima intrebare adresata clasei: Cum se scrie corect numele marelui Will? O mana ridicata, colegul nostru care de curand a omagiat personalitatea...

Era un banc pe vremurile cand eram in liceu: Dumnezeu cu Sfantul Petru se uita de sus din cer la romani. Era o manifestatie mare si se scanda: PCR, PCR! Se uita mirat Dumnezeu la Petre si zice: Ce o fi cu astia? Ce mai vor? Potop le-am dat in 1974. Cutremur le-am dat in 1977. Poate vor Razboi? Mari futurologi erau creatorii de atuncea de bancuri! ..................................................................................................... politrucii de atunci au transformat PCR in Partidul, Ceausescu Romania, s-a vazut ca ei fost-au cei care au distrus si partidul comunist, l-au ucis pe Ceausescu si au distrus si... Romania!!! Lasand bancurile la o parte in 29 de ani de „tranzitie” cu „emanati”, „tehnocrati” etc. avem desertificare, inundatii, cutremure mici dar dese, semn al marilor succese viitoare ale unei distrugeri a solului si amenajerilor construite inainte ca cele de acuma sunt de carton, mai ales ca emanatii foreaza langa Vrancea, in Marea Neagra si p...

Curte Domneasca sau manastire?  Ctitorii sunt in incinta, bijuteria e bine conservata. Imi explica o maica faptul ca a fost aici o manastire cu chilii de lemn. Azi in marasmul economic postuman oamenii supravietuiesc lucrandu-l cu maiestrie. Faza de acum e de trecere de la statutul de muzeu la cel de manastire urmand a se cladi, din lemn chilii. Pictura refacuta prin anii 70 trebuie si ea restaurata. Este nevoie de bani, deocamdata un om serios ajusta un pom in incinta. Maicuta venita sa il plateasca a fost norocul meu pentru a patrunde in lacasul de cult, in raceala dintre ziduri, sub ochii ctitorilor si marimilor de pe pereti. Imprejurimi minunate aflate sub vraja revenirii la putere a primaverii. Puterea naturii e cea adevarata, restul ca si ctitorii totul este efemer... Natura frumos si cu grija ajutata de edili creaza ceva minunat la fel ca si aspectul de inca necalcat inca de picioarele, rotile si nesimtirea din lumea postumana de azi. Minunat! Doinafotografiaza si o fas...