Strivit sub copite si bocanci

10 iunie 2018 Poporul nostru are Alexandria, o culegere cu ce a ajuns pana la noi din ce a fost tanarul disparut in antichitate care a facut un imperiu cu ce avea la indemana atunci nu rachete si antirachete din inima Europei pana in China pornind din marunta Macedonie si pe urmele tatalui sau falnic dar jalnic petrecaret. Prin jocul istoriei azi avem o populatie macedoneana si ea cu schepsis, sunt doua etnii dar ca dobrogean traitor in acel creuzet cu peste 22 de semintii care azi e cel mai mare portavion din lume!!! pun marturie ca oamenii acestia sunt demni, uniti si au dat mereu oameni de baza Romaniei. Pomelicul e mare, diferit dar asa cum Moldova conduce muzica simfonica pictura si literatura, sportul iata e azi cam al macedonenilor. Si o trasatura minunata e seriozitatea cu care lupta fara menajamente dar dobandesc si victoria. In ziua cand se zice ca ucis sau bolnav se stingea primul neroman care cucerea lumea cu geniul lui, un macedonean romanii sarbatoresc a doua zi...

Eram la Baltatesti Neamt. In piata din centrul micului centru balnear era o gramada imensa de mere. In saci cusuti sau vrac, m-a impresionat. Haladuind prin jur am dat peste plantatii de meri. Nu am vazut in viata mea ca proprietarul sa ne indemne sa culegem fructe. Nesintitii luau cu P uri si portbagajul masinii. Era minunat ca in toamna aceea mirosul de mere era acompaniat de sute de branduse care se lafaiau printre pomi. De ce am intrebat? Din cauza hotilor oamenii nu mai investeau nimic, pe aproape nimica ingramadeau acolo in centru tot ce produceau dupa ce reprezentantul firmei cantarea merele fara pretentii de a fi sanatoase, neviermanoase etc. Era ceva infim cu ce plecau oamenii cocosati de transportul marfii. Beneficiar era o firma care producea sapun. Atunci mi-am amintit ca sunt ca in bancul cu negustorul de vinuri care a adunat urmasii langa el si cu ultima suflare le-a spus ca vinul se face si din struguri. Nu erau chimicale asa multe atunci… In urletul Wolei care incar...

Alexandra Botez, o tânără în vârstă de 18 ani, cu origini românești, este considerată una dintre cele mai promițătoare șahiste. A învățat șah la șase ani. „Ai mei au făcut un pariu între ei, mama a zis că nu am cum să o bat la şah. Tata, încăpăţânat din fire şi orgolios, a început să mă înveţe. După două săptămâni, jucam cu mama şi o băteam”, a povestit Alexandra pentru prosport.ro. Jurnaliștii de la Portland Tribune au lăudat-o. „Acum doi ani, tata mi-a întins un ziar şi mi-a spus să-l citesc. Era unul din Oregon, îmi lăudau performanţele şi mă considerau a fi revelaţia Canadei în şah. Am fost flatată, nu mă aşteptam. Şi puteam să văd satisfacţia pe chipul tatălui meu”, a mai povestit tânăra șahistă. S-a născut în Dallas și s-a mutat în Canada. Nu știe prea bine limba română, chiar dacă acasă încă se mai vorbește, iar în România a fost de două ori. „Bunicii, care locuiesc cu noi, urmăresc ziarele româneşti online, iar tata se uită la meciurile din Liga I. Este mare fan Dinam...

"dupa aur alearga toti dar de adevar fug cam tot toti"                                                       Mihai Eminescu Alti bani alta distractie pentru baietii de baieti, conferinte, benere si tot tacamul! E minunat faptul ca mersul biped si fuga sunt definitorii pentru om. Fuga de primejdii, de cei rai si atatea fugi, pana si in muzica parca... Bicicleta si alergarea ridica atatea discutii in orase. Atatea ONG, O... O... O.... Nu fratilor: ori nu mai circula decat transport public si renteaza sa faci joging si biciclism pana la serviciu si inapoi, evident cand nu prea ai ce face acolo ca daca ai fi ca noi inainte de 89 sa fii la fix, sa nu mai stii cum   si ce sa faci nu prea mai aveai ...

Sunt cateva evenimente din anii acestia de jaf si instrainare care mi-au dat de gandit: Bartolomeu Anania un ierarh al biericii romane a povestit cum daca in anii 50 era cu lanturi puscarias la Gherla, ajuns demnitar a facut o vizita la aceeasi puscarie cu toate straiele stralucitoare de inalt prelat. Ramane unul din aceia care a pastrat decenta legat de viata sa dar a fost un om de spirit minunat. Eram prin anii 70 la Niculitel si am vazut cu ochii mei o constructie de o forma interesanta, imprejmuita de gard din plasa deasa in care cotcodaceau gaini. Am auzit de atunci de ploaia dobrogeana care a spalat loess-ul i a scos vestigiul descris mai jos. Poate mucenicii au dat tatalui meu si celor implicati ideea de a face din meleagurile sfinte o minunata podgorie izvor de prosperitate pe atunci folosind si stabilind solul usor erodabil din zona. Aceasta minune am vazut-o eu. Din cuibar mica si cocheta constructie martirica a ajuns acolo unde ii e locul: un monument, un loc de cu...

Teiul imi este drag, era prezent in fata facultatii de Horticultura, intalnirea cu sotia mea pe 26 mai 1981 era inmiresmata de florile de tei. Este o localitate in judetul Tulcea Valea Teilor cand am fost cu tata acolo era un adevarat stup ,teii infloriti erau asediati de polenizatoarele cele harnice! Doinafotografiaza teiul:

In toata splendoarea ei in Parcul Crangasi zilele acestea. Nu am pictat-o dar trezeste in mine o admiratie identica, asemenea cu cea in fata unei capodopere. Si care sunt cele mai inegalabile capodopere? Cele ale naturii! Doinafotografiaza Yucca: