Strivit sub copite si bocanci

Anastasia a fost numele bunicii mele din partea mamei. Reprezint cadoul primit de ea in ziua cand implinea 50 de ani. A avut 3 copii din care doi au murit foarte mici si de aceea mama a primit numele Steliana, de la ocrotitorul copiilor. Si mama i-a oferit la o varsta rotunda un alt dar ocrotit si el de Sfantul Stelian... Era un banc pe vremuri: Se organizeaza   un concurs de karate, japonezul aseaza 10 caramizi si dintr-o lovitura le sparge, aplauze. Coreeanul aseaza 11 si dintr-o lovitura le face praf. Vine un conational de-al nostru care   revendica   premiul ca altfel aduce pe unul din Romania care cand da o data cu mana se demoleaza un oras intreg...(Era vorba pentru cei care nu prea mai fac istorie de Nicolae Ceausescu, ultimul si pe bune unicul Presedinte comunist al Republicii Socialiste Romania...) Nesimtirea ma doare. Nu aceasta de acum care e deja transmisa prin gene de la cei care au beneficiat de doua decenii si mai bine de filme si jocuri aso...

Am intrat in clasa I la Scoala Generala nr. 6 din Tulcea. Era noua, noi am fost primii care am invatat acolo. Zilele trecute am vazut cateva tevi si fiare contorsionate si o gramada de cenusa din ce a fost o scoala facuta recent din fonduri UE intr-o localitate din Moldova. Copii invata acum in fosta scoala unde pentru ca nu prea era de furat ca la una noua macar de saracie spre norocul obstei intre zidurile trainice se mai putea face carte pentru ca nu interesase pe nimeni sa o demoleze, era seculara parca.... O scoala, nu de mult, era ceva cladit pentru zeci de generatii viitoare in Romania. In era hotiei e afacere pentru smecheri... Am fost apoi in clasele a II-a si a IIIa intr-o scoala veche tot la la Tulcea. In clasa a IVa am inaugurat o alta cladire de referinta pentru Tulcea, noul atunci Liceu Pedagogic. Un profesor de acolo, beat a intrat peste o eleva in noul internat, a fost scandal mare. Dupa revolutie individul a fost...senator...de Tulcea... Cand am ajuns la Liceu...

L'Aile ou la cuisse Un film pe care cand l-am vazut prin anii 70-80 doar radeam. Acum pare ceva ca o schita de Leonardo da Vinci dar nu dumnezeiasca. Poate diavoleasca... In cateva decenii o poveste stupida care isca rasul si se termina cu happy end e un cosmar al mizerabilei lumi in care traim. Academicianul Meci e real in Romania, un penal, de fapt, scrie carti si manaca ce ii place mai mult peste tot in toata media plina de vip-uri de doi bani. Realitatea e ca intr-o lume corupta sfarsitul nu mai e fericit ca in comedia franceza ci pentru multi la sectia de oncologie unde alti specialisti fac averi pe seama "consumatorilor" plini de drepturi, ONG-uri si cate altele.... Charles Duchemin (Loius de Funes), o somitate in materie de gastronomie, se razboieste cu patronii restaurantelor, ale caror servicii sunt execrabile. Ghidul pe care el il publica, an de an, serveste tuturor strainilor care viziteaza Franta. In plus, el trebuie sa isi convinga fiul de posibi...

Fabricat sau nu, evenimentul cu Gemenii (zodia mea) a schimbat soarta lumii. Daca ar fi cazut Intercontinentalul de la noi nu era poate o drama decat daca un personaj de marca internationala murea acolo, daca nu, se punea o placa pentru valoarea stabilimentului in preluarea in direct a spectacolului revolutiei din 1989 pe toate meridianele… Istoria se creaza de cei puternici pentru cei puternici… Dar 12 septembrie 2012 e, in istoria mea personala, un moment de rascruce…De ce? Seara, pe postul de radio Romania Actualitati, ca programul I e prea nesimandicos….a fost o dezbatere de multe ori enervanta prin faptul ca participantii vorbeau simultan…Dar am auzit! Dupa 2030 se preconizeaza ca va incepe era (epoca) postumana a omenirii… E de mult pregatita, capitularea omului in fata supertehnologizarii dar luxul se plateste, nobletea obliga…trecerea se face via zeul ban. Dar de fapt ce s-a intamplat. Tarile bananiere care stau pe ceva ce nu merita sa stea, ajung sa fie distruse ...

1989 anul extremelor pentru mine si tara mea Anul 1989 m-a gasit la Intreprinderea de Contractare, Colectare si Achizitionare a Produselor Agricole Giurgiu, unde   in perioada februarie-martie am facut parte din comisia care preda drepturile in produse agricole taranilor cooperatori din comuna Uiesti. O comuna la 40-50 de kilometri de Bucuresti dar care la sediul de pe vremea boiarilor, pastra telefoanele cu manivela si centrala care raspundea dupa ce inroseai manivela. S-au perindat in fata noastra toti membrii CAP mai ales pensionarii fiind extrem de saraci. Am vazut atunci doi batrani cu ochelari prinsi cu sfoara si haine petec peste petec imbibate cu jeg si lucioase de atata purtat. Aveau peste 80 de ani dar mergeau ca doi indragostiti cu privirile senine si vorba calma. Intrat prin concurs la Institutul de Economie Agrara din cadrul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice din Romania am participat cu cateva zile inainte de evenimentele care au zguduit din temelii Romani...