13 - 15 iunie

Eram obisnuiti sa ne gandim in aceste zile din an la Mihail Eminescu. Gheorghe Tomozei, poetul care i-a povestit asa de frumos viata punea la mormantul simbolului Romanismului un buchet de flori. Buchete de flori erau si in mainile copiilor, tinerilor, invatatorilor si profesorilor care umpleau curtile scolilor bucurandu-se de roadele muncii depuse in anul scolar pe care cam atunci il incheiau. Printre cartile primite ca premiii erau si minunatele poezii ale poetului nepereche.

Nu stiam, ca majoritatea romanilor ca lui Eminescu ii apartine maxima: Adevarul e aur?  Dupa aur alearga toti, de adevar fug toti.

Poate si azi creierii lui minunati ar straluci pe caldaram ca in acel 15 iunie fatal lui daca ar mai fi repetat prea mult asta si ar mai scrie prin ziare ce a scris…
Adevarul de care fug toti ne-a adus insa aici unde toti fug dupa bani, ca la aur au doar cativa acces, aia care stiu si adevarul…
In acele zile fierbinti, ramase in mizerabila noastra istorie postdecembrista, am venit intr-o dimineata in jurul orei 8 la statia de metrou Universitate cu dosarul pentru angajare la Uniunea Cooperatiei Agricole din Romania care avea sediul intr-o impunatoare cladire pe bulevardul Magheru vis a vis de Sala Dalles.
Cand am ajuns pe coridorul de acces al metroului am vazut minieri ca la mama lor acasa, cu haine imbibate cu negreala si ulei, lampase si fete murdare. Aveau si bate unii cu ei. Cativa stateau relaxati pe trepte si mancau fara sa aplice legile elementare de igiena .
Simultan am avut doua idei: ori se toarna un film ori e o problema majora la subteran si oamenii acestia lucreaza la remedierea ei. Dar metroul a mers perfect. Dar cu carbunele de pe ei ce era?
Afara era un decor de film de groaza, cateva autobuze erau cu caroseriile carbonízate. Minieri patrulau prin zona dar lumea mergea cu treburile ei. Din nou idea de film care se turna mi-a revenit dar unde erau regizorul si echipa realizatorilor? Unde era limita suprafetei de filmare. Era ca la Verdun dar toti erau calmi si parea ca asa e normal sa fie acolo, unde erau fortele de ordine? cei care sa faca un pic de curatenie?…
Am inteles ca fostul prim ministru de atunci a spus odata la un post tv, Petre Roman era totusi seful Guvernului Romaniei de atunci ca totul a fost o inscenare. Deci se mai spune si adevarul dar care au fost adevaratele motive ale acelor evenimente?

Cam asa aflam noi pe apucate azi cate ceva din ce a fost, ce este si ce va mai fi, ca ma intreb ca prostul, oamenii astia de stat platiti cand mai se duc la serviciu ca stau noptile pe la tv-uri si vorbesc, vorbesc pana tara o golesc. Sunt si parlamentari si politicieni si ministri si mari avocati, medici, oameni de afaceri. Pai daca ei fac de tóate si asa de bine noi ce mai cautam in tara asta…un preot spunea la radio un mare adevar: ca acestia au creat in nimicnicia lor managementul distrugerii poporului roman...

Pai inclin sa cred noi suntem inversii lor pentru ziua de azi, noi fugim de aur si alergam dupa adevar. Vrem inapoi Romania adevatata! Dulcea Romanie a lui Mihail Eminescu...