7 Februarie
Astazi mama mea ar fi implinit 78 de ani.
Patriarhul Teocrist 100, erau nascuti in aceeasi zi cu destine total diferite
dar in sufletul meu emana aceeasi sfintenie de martiri. Am trait o intamplare
curioasa la Mitropolie acum ceva ani, era o slujba de sarbatoare, aniversare de
fapt a patriarhului de cand pastorea tara. Primul preot ortodox a fost in unele
perioade in istoria descatusarii si eliberarii de jugul strain si al verosilor
jecmanitori aciuiati aici ca mustele pe dulceata, conducatorul tarii, ca la
1848 de exemplu, atunci mitropolitul ca si viitorii mari imbogatiti, de fapt a
tradat revolutia. Pe mine dintre toti pe care i-am vazut zugraviti pe la manastiri si biserici m-a marcat Patriarhul Teocrist; nu pot sa-i uit vorba
melodioasa, plina de pilde in noaptea de Inviere, cand veneam in casa cu Lumina
de la Biserica aureolata minunat in acea noapte, aureola care parca simteam ca
era in jurul meu, al familiei mele si al casei....
Am ajuns la slujba aniversara spre final, aveam
treaba la Directia Circulatie in Cartierul George Cosbuc si fiind dupa program am urcat la Mitropolie.
A iesit dupa slujba, avea o piele sidefie si o aura de sfant. Eram in afara
perimetrului construit, intre oameni simpli asezati in genunchi. Eu stateam
plecat smerit dar in picioare. S-a oprit in fata mea, si-a scos acoperamantul
capului bucurandu-se de aerul curat de afara si mi s-a adresat parca eram buni
cunoscuti, intrebandu-ma de unde am stiut de slujba aceea, am raspuns ca de la
radio. M-a binecuvantat in mod special, i-am sarutat mana care parca era din
sidef. Curatenia, spiritul sau mi-au invadat trupul si sufletul. Amintirea unor
asemenea momente pleaca doar o data cu tine in mormant... Nu mult dupa aceea am
aflat ca a murit intr-un chip dubios. Era singurul mare demnitar care a ramas
dupa 1989 in functie. Toata clica de martiri care facusera puscarie sub
comunisti nu a reusit sau nu a avut puterea sa il inlature. Au distrus tara si
mintile romanilor cu minciunile lor, majoritatea au fost legionari sau au
crezut ca pot face ce vor si sub regimul comunist asa cum multi dintre ei mai
cu frica de Dumnezeu au recunoscut, asa cum multi au fost turnatorii propriilor
„colegi”. Colaborationistii si curvele care s-au culcat cu invadatorii au fost cu
precadere executati in Franta, Italia, Grecia si alte mari "democratii"... la
noi sunt azi eroi. Tinerii nostri au fost inveninati, au ramas si fara nici un
Dumnezeu din marsaviile intelectualiste si spiritiste ale astora...
Este 7 Februarie 2015... Dumnezeu sa ii
odihneasca in pace pe toti. Din pacate numai pace nu e acum in jurul nostru...
Comentarii
Trimiteți un comentariu