Chilipirgii pacaliti

Mai erau cateva zile pana la Pasti. Lumea se chinuia din mult, putin sa pregateasca masa speciala pentru marea sarbatoare a Crestinatatii.

Intr-un loc aglomerat aproape de o piata galateana se opreste un camión din Republica Moldova, coboara doi insi si incep sa desfaca prelata din spate unde erau zeci de bidoane de doua vedre cu un design deosebit si de o calitate asisderea. Pun la repezeala un carton cu un pret pentru vinul de vanzare foarte accesibil, nici prea mare dar nici mic, asa, de bun simt. Cateva bidoane si pahare de plastic erau puse la dispozitia cui voia sa vada pe ce da banii...

Apar clientii, fac degustarea, se ling pe gura de placere si incepe targuiala:

-   “Pai nu am bidón la mine sa vars vinul sa va dau pe cel al matali inapoi.”

-   „Nu-i bai, ia-l cu totul!”

Dupa vorba asta s-a vandut marfa cat ai zice peste, ca tot era undeva la mal de Dunare povestea noastra...

Baietii, fratii de peste Prut, trag prelata, ambaleaza mororul si cu urari de drum bun si „Paste Fericit!” dispar ca si cum nu au fost.

Peste nu mult timp se inroseste firul la 112 sau ce numar era pe atunci, unii vin personal la sediul Politiei. Frumos coloratul bidon avea in interior o punga mare cu apa choara iar in capat, la gura era nitel vin din „sela pi cari il indragea la petrecerile dintre batalii si amoruri Marili Stefan Voda cel Sfant.”

De Pasti, macar fiecare chilipirgiu a avut in casa un frumos bidon de plastic de culoare metalizata ca un cadou de neuitat de la fratii de la rasarit.

Le merge psihologia si la gainari, de astia poate chiar te pufneste rasul dar de cei care ne fac din oameni neoameni parca mi se face pielea gaina....