Zile de vis


Pe 14 august 2015 am inceput pe la 17.10 o calatorie care avea sa ma aduca in inima unei Europe care nu o mai simt a mea. Amintiri frumoase mi-a trezit Valea Oltului, pe la 23.00 ne-am oprit la Deva. Hotel Venus, camera 112, o ambianta istorica, camera spatioase, aer curat. Cativa tantari s-au implinit menirea de a ne aminti ca viata nu e vis, piscaturile lor insemnau realitate. Am plecat fara sa mai vizitam orasul, daca e adevarat ca nu mai poti urca decat cu telecabina nu e bine. O angajata de la hotel mi-a confirmat ca inainte nu se putea ajunge la cetate. Am incercat cand am fost in delegatie la Deva, dupa programul incarcat in zilele de acolo de cateva ori sa ajung in varf fara succes. Din pacate prin posturile de paza trebuia sa fii atent ca se vede ca emotionat de istoria palpabila pe ziduri mai aparea cate o durere de stomac satisfacuta repede prin colturi intunecoase. Acum in telecabina e mai greu…
Am discutat cu multi care strabatusera Europa ca daca aveai o situatie si nu blamai tara ta plecai si atunci, oamenii aceia vedeau orasele minunate ale Europei. Acum pe autostrada nu vezi decat indicatoare si semne de circulatie. Si mizerie capitalista prin statiile de benzina, mizeria scade direct proportional cu distanta strabatuta spre WEST!

La Linz am ajuns pe inserat era gata sa ploua. Dupa iadul bucurestean era o binefacere Dumnezeiasca… Noaptea am vazut cativa tineri beti zdravan si fumand ingrozitor de intra tot fumul si la noi in camera. Nu i-a intrebat nimeni de sanatate, ceasul bisericii de vis a vis era singurul martor. Si eu care sunt insa trecator ca si ei prin asta lume. Surpriza: era dumnica si nici un magazin prin decizia noii stapaniri UE nu era deschis. Nu au inchis si bisericile, am putut admira cateva. Liniste, ordine si nebunie. Multi, perechi chiar cu amarati de copii foarte mici pe biciclete. Orice numai sa nu stati acasa. Asta e sloganul de az i! Masini cu biciclete agitate inginereste, blocaje pe autostrada. Sa nu stai acasa!. Am plecat din Linz, dupa o scurta plimbare. In Elvetia o ploaie rece chiar ne-a surprins pe cativa in sandale si tricou cu pantaloni scurti. Era insa ca in rai dupa iadul de acasa. Surpriza e ca nu prea mai vezi elvetieni. Toate rasele pamantului la munca de jos nu la regim de cat mai multe stele. Am ajuns la destinatie, oraselul minunat cu susur de apa curgatoare cu case de poveste si biserici monumentale. E insa Turnul Babel. Toate natiile pamantului vorbesc perfect limba locului, copii lor de mana cu cativa albi. Toata lumea adoarme repede si pe la 5-6 masinile au motorul pornit. Incepe o noua zi de munca! E curat, asa cum trebuie sa fie. Pavaj si borduri vechi, banci solide, totul e vopsit si intretinut. Asa cum era si la noi inainte de marele jaf. Plimbare noaptea ca de mult fara frica de rai si caini rai… Pe malul raului am tocat fructe de macese si am dat la rate. Au fost uimiti copii si pensionarii. Din pacate majoritatea pensionarilor, femei si batrani sunt fumatori inraiti. In asemenea locuri cu un asemenea aer…

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

13 - 15 iunie

Eram obisnuiti sa ne gandim in aceste zile din an la Mihail Eminescu. Gheorghe Tomozei, poetul care i-a povestit asa de frumos viata punea la mormantul simbolului Romanismului un buchet de flori. Buchete de flori erau si in mainile copiilor, tinerilor, invatatorilor si profesorilor care umpleau curtile scolilor bucurandu-se de roadele muncii depuse in anul scolar pe care cam atunci il incheiau. Printre cartile primite ca premiii erau si minunatele poezii ale poetului nepereche. Nu stiam, ca majoritatea romanilor ca lui Eminescu ii apartine maxima: Adevarul e aur?  Dupa aur alearga toti, de adevar fug toti. Poate si azi creierii lui minunati ar straluci pe caldaram ca in acel 15 iunie fatal lui daca ar mai fi repetat prea mult asta si ar mai scrie prin ziare ce a scris… Adevarul de care fug toti ne-a adus insa aici unde toti fug dupa bani, ca la aur au doar cativa acces, aia care stiu si adevarul… In acele zile fierbinti, ramase in mizerabila noastra istorie postdecembrista, ...
Citiți mai multe

Micul prins (2024)

Imagine
de Angel Proorocu   A fost odata ca niciodata o planeta numita Pamant pe care intr-o zi de iunie m-am nascut si eu. Era anul 1959. Chiar in ziua cand bunica mea, mama mamei mele implinea 50 de ani! Unii pretind ca daca stii exact data, ora, minutul   la care apari pe planeta ta pot sa iti ghiceasca ce va sa fie cu tine. Eu nu cred. Exista e drept zodiacuri eu il stiu pe cel chinezesc si pe cel de pe la noi si am unele asemanari cu ce scrie pe acolo si cu ce a fost in viata mea pana acuma. Cam atat!   Ceva timp in urma la o emisiune la televizor de care ma mir ca astia care m-au prins in lat de atata timp nu au gatat-o, Teleenciclopedia a fost un filmulet despre un aviator cu o viata palpitanta franta asa cum era normal pentru un visator undeva in abis. El a fost si un scriitor celebru care a suparat aviatorii ca de dragul artei le-a divulgat secrete, iubit si urat peste tot in lume acesta a scris o poveste dupa chipul si asemanarea lui. Am gasit prin casa „Micul...
Citiți mai multe

La aniversarea la fiecare

Imagine
  (Fiecare cu ziua lui) de Angel A. Proorocu   Grijulii sau fara grija Cei din jur iti dau sa stii Cand ai aparut din birja Sau pe acilea din pustii.   Cautam ca ne framanta Ce-n urechi ni se cam canta Si cu-averea cea orala, Esti in scoala generala.   Au fost unii cu mult har Ce au lasat la toti ca dar Cum le-a fost copilaria Unii chiar, jos palaria !   Si asa trecura anii Acuma se pierd golanii Cu hotii si atraslacuri Ramai cu tableta-n cranguri.   Si asa bata-o vina Ai trecut dac-ai lumina, Daca nu se duce totul Fiindca te-a lasat norocul.   Ce e minunat de lasi Virtualul tau golas Ai privind in al tau spate A ta viata cam cu toate.   Buna rea cam asta este Nu te minte ca-n poveste. Cinstea si binele Se aleg de relele…   Tu ramai cu ce-ai facut Raii cu ce au stricat Bunii cu ce ei au durat. Toti tot singuri sunt la dat…   Ce frumoasa ar fi via...
Citiți mai multe