Ha la Buchale bre


Bucuresti, zi de Baba cam norata, dar cald. Praful a devenit in urbe premiant la capitolul noxe. Un autobuz Mercedes, care la vremea achizitiei a fost unul din putinele lucruri facute pentru ca sa fie putin mai bine pentru dumneavoastra cetatenilor. Mercedes care nu merge des ca e nebunie, ca sangele in artere infundate, asa misuna adica mai mult stau automobilele in capitala tarii care esti, Bucuresti…
Fata de iadul de afara cam praf in aer si peste tot in masina ce e drept dar e minunat, cativa calatori asezati pe scaune, e de vis! Dar nu dureaza, o familie cu tenul inchis: sotul in „treling” alb contrastand cu pielea tuciurie si framantata pe fata de ale vietii rele, sotia, o tanara linistita si o zgaiba de fata care face intrecere la capitolul urlete cu al sau tata. Prapad nu alta, cuvintele nu sareau din dictionarul limbii materne nici romane dar scrijeleau ingrozitor trompa lu’ Eustachie si ce mai e ascuns privirii pe sub pavilioanele de langa tample... si culmea fiecare avem doua organe de astea vulnerabile, nu unul. Da dumnezeu sa opreasca in traficul infernal autobuzul chiar in fata unui magazin cu covrigi si alte minuni interzise obezilor si cronicilor de azi si dintotdeauna. Minune! La urletele junioarei tatal e dispus sa coboare sa ia ceva bun! Zis si facut, familia ajunge la usa din fata, tatal cere politicos soferului sa deschida usa acesta mormaie ceva de dupa acel ceva ce il separa de restul calatorilor. Nu sunt proteste, intr-un tarziu sangele soselei format din mii de particule cu patru roti si eliberand gaze criminale se urneste. Usile se deschid. Zgaiba mica trage ultimul racnet din bratele tatalui: Bataie!! Tatal cu acelas ton ascutit: Da, da bataie lu’ soferu”. Cand dupa kilometri seculari care au durat ceva din viata-mi coboram din autobuz am vazut pe acel ceva ce separa soferul de muritorii calatori un afis tras la calculator in care se arata cu litere negre ca tenul calatorilor cu galagia ca este interzis cu desavarsire „calatorilor sa solicite deschiderea usilor intre statii”. Lumea se schimba dar tot ramane ceva „Ha la Buchale, bre!"


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Managementul stresului

Am auzit azi, printre multe aiureli spuse la telefonul mobil de cei care folosindu-l in public emit toate cele din mintea lor de multe ori prea goala, in jur. Cadeau cativa fulgi gingasi peste mizeria creata pe bulevarde si strazi  de miile de tone de chimicale care ne polueaza pe toti, distrug pingele dar ce conteaza trebuie ca milioane de smecheri sa se invarta prin oras pe 4 roti… un tip in tramvai vorbea tare de auzea si vatmanul si spunea cuiva de departe ca “la Bucuresti ninge ingrozitor!” Niste pustani discutau la telefon, unul intr-o sala, emana tot felul de idei si proiecte de distractie, la capitolul probleme serioase era ca trebuie sa faca o lucrare la managementul stresului , e normal daca acuma se face orice altceva decat ce e normal…devine foarte stresant... Imi amintesc de un subofiter de politie cu care treceam pe langa niste tineri care tot asa se vedea ca nu prea aveau obiectul muncii. Isi amintea de perioada cand iesise din scoala de subofiteri de militi...
Citiți mai multe

Micul prins (2024)

Imagine
de Angel Proorocu   A fost odata ca niciodata o planeta numita Pamant pe care intr-o zi de iunie m-am nascut si eu. Era anul 1959. Chiar in ziua cand bunica mea, mama mamei mele implinea 50 de ani! Unii pretind ca daca stii exact data, ora, minutul   la care apari pe planeta ta pot sa iti ghiceasca ce va sa fie cu tine. Eu nu cred. Exista e drept zodiacuri eu il stiu pe cel chinezesc si pe cel de pe la noi si am unele asemanari cu ce scrie pe acolo si cu ce a fost in viata mea pana acuma. Cam atat!   Ceva timp in urma la o emisiune la televizor de care ma mir ca astia care m-au prins in lat de atata timp nu au gatat-o, Teleenciclopedia a fost un filmulet despre un aviator cu o viata palpitanta franta asa cum era normal pentru un visator undeva in abis. El a fost si un scriitor celebru care a suparat aviatorii ca de dragul artei le-a divulgat secrete, iubit si urat peste tot in lume acesta a scris o poveste dupa chipul si asemanarea lui. Am gasit prin casa „Micul...
Citiți mai multe

Imputernicirea mea

Imagine
Anul 1989 a fost pentru mine anul unor schimbari rapide. Se vede ca existau informatii ca se fura. Atunci Intreprinderea de Contractare,  Conservare si Achizitionare a Produselor Agricole a devenit minister, in viziunea ministrului Zamfir, deci a lui Nicolae Ceausescu era inasprirea controlului. Atunci mai functionau inca Militia, Securitatea, Partidul, Romania etc. Dar cat de complexe sunt imputernicirile, daca se aplicau sau s-ar aplica si azi unde eram acuma…??
Citiți mai multe