Sfanta mare nerusinare

Exista pe internet o stire despre un cioban din zona Sarmisegetuzei parca, de 95 de ani care are ajutor de somaj. E ca bradul si e foarte sigur ca patronul il va reangaja primavara la stana, loc unde a trait peste 70 de ani. Acuma amaratul de patron face si el o economie saracu... Angajarea asta, dupa ce vor manca si bea pe saturate.

Pentru a obtine ajutorul de somaj a batut cale lunga cu avocati si cate altele, care banuiesc l-au costat mai mult decat ia in cateva luni de somaj platit, se vede ca omul a vrut sa faca bascalie de cocina asta in care traim si sa arate ca si un cioban poate sa fie la fel de hot ca hotii nenumarati care conduc tara si musca din hoitul asta ce a ramas din Romania.

Averea a impartit-o, ca fiul umple dealurile cu turma de oi. Auzeam ca erau ciobani milionari cand Dacia era 70.000 lei care intrau la hotelul Intercontinental inainte ca stabilimentul sa devina macara pentru regizorii „Revolutiei in direct”. Imbracati in port popular ciobanii cu chimirul plin erau tratati de angajatii de acolo mai abitir ca emirii si seicii.

Deci cand mii de tineri stau ca boii la bariera bacalaureatului scornit de gastile Ali Babailor care fac hotii sa faca atac de cord cand desfac un fiset sau safe de directoras de fisc, impertinentul acela de 95 de ani ia de la gura unui pustan care va pleca sa stearga veceurile sau daca are noroc fundul unui bosorog bogat de aiurea care nu a avut munca la stana dar a facut si el avere...si nu e asa fresh ca nici gena nici mismasurile nu erau asa tari ca aici pe meleaguri acuma griveitice...

O femeie care nu prea a avut mult noroc cred, a ingrijit muribunzi si poate inginer, profesor sau economist, ce o fi fost a facut o statistica si a gasit ca din cei care i-au murit in brate in ordinea de mai jos, astia au avut urmatoarele pasuri care le-au ramas pe retina, pardon pe retina a ramas amarata, pe buze daca duhul care a iesit din ei nu le-a dus regretele in eter:

1. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi trăiesc viaţa aşa cum vroiam eu, nu cum au vrut alţii s-o trăiesc...

2. Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult.

3. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele.

4. Îmi doresc să fi păstrat legăturile cu prietenii mei.

5. Îmi doresc să-mi fi permis să fiu mai fericit.

Era pe undeva in America parca, toti au trait dupa modelul pe care noi l-am primit cadou doar de 23 de ani. Nici unul nu isi regreta pacatele, nu dorea iertarea lor sau nu multumea lui Dumnezeu ca bolnava de cancer in ultima faza care senina se spovedea preotului ca a primit de la El timp sa reflecteze la viata traita si sa se caiasca pentru pacate...

Un asemenea om nu avea, se vede prea multe pacate ca cei din statisticile bietei slugi care traisera in templu zeului Ban toata viata, cu gandul si fapta... si dupa tiparele junglei umane intr-un ritm infernal....

Ciobanul, care, daca se nastea mai devreme poate il dilea el pe ala ortoman care avea incredere doar in mioara lui mandra si superovina buna de un film super sau de un joc electronic se vede ca nu a vazut in aia 70 de ani de stat la stana Biserica sub cupola careia a trait si pe care nemernicii or sa o faca sa arate cat de curand ca lacasul acela pangarit de la Chiajna...Vorbesc de Romania si de planeta Pamant...

Biserica aceea pe care nu a simtit-o si nu a vazut-o macar, este pentru oamenii buni... dar el saracul e un cioban ca multi ca el, acuma cu straie nemtesti si tare scumpe...care nu mai se falesc ca matura cu directorul de la Hotel Intercontinental ci zboara cu amantele acolo unde superofertele si avioanele carter ii duc pe bani grei castigati nici ei cand vor muri nu vor sti cum, ca vor, nu vor, vine si plata, ca la orice hotel sau restaurant sau spital de lux...

Aseara era un mare scriitor el fugitivo roman care lauda visul american, e simplu sa fii scriitor in Uniunea Sovietica Ailalta trebuie sa ai impresar sa il indopi bine si sa scrii ce dicteaza editura, ce simplu....