4 martie 1977

Aveam teza pe 4 martie 1977, cu o seara inainte la Tvr 1 era un film bulgaresc. Bunica mea cu ceva sange in vine de la natia vecina, facea si o verificare a cunostintelor din limba respectiva. Eu citeam de zor ca sa nu ma fac de ras la teza. Deodata au inceput toate sa se legene in pragul camerei mele, de fapt al apartamentului primit ca sa locuim in el dupa demolarea casei, a aparut calma bunica mea. Mi-a spus ca e cutremur, ca trebuie sa stam sub tocul unei usi si sa nu cumva sa iesim afara pe scari. Aveam un radio pe baterii si am ascultat buletinele de stiri care nu erau prea pline de otrava cum cred ca ar fi televiziunile independente de acuma. Am pus pe seama muntilor Hercinici lipsa vigorii cu care in Dobrogea s-a propagat unda de soc. Acum dupa atata scobeala dupa petrol si gaze sunt cutremure numai in Dobrogea!!! Povesteau cei care locuiau atunci in noile la acea vreme trei blocuri turn ca au vazut cum Dunarea era ca apa intr-un lighean dus de un om cu probleme de miscare, vedeau fundul apei care se revarsa in lateral....

Am vazut Bucurestiul nu dupa mult timp cand am fost intr-o excursie la Plevna si Vidin pe un traseu al independentei, cand doua nopti am dormit la Hotel Unic, am vazut mormanele imense de moloz, am auzit de eroi, de talhari si cate altele. Mi-a povestit mult dupa aceea un subofiter de militie atunci, care abia terminase scoala si printre primele misiuni a fost activitatea specifica din situatia respectiva. M-a impresionat cand relata ca doi subofiteri efectuau paza unei zone cu moloz, munte nu gramajoara, unul s-a dus sa ridice hrana care le era adusa intr-un punct fix, celalalt a gasit o suma de cateva sute de lei. L-a imbiat pe colegul de serviciu sa o imparta, acela nu a vrut. Peste cateva minute a venit un Aro si l-a ridicat pe fericitul gasitor. Il vazuse colegul de pe Wola care mentinea in apropiere o anumita ordine in gestionarea dezastrului.

Obsesia mea de acum este haita de oameni de omenie postumana care s-ar napusti pe napastuiti... vad atatea figuri de nemernici unii chiar protestand vehement impotriva hotiei hotilor VIP, care in spiritul salbatec al capitalismului mizerabil de acum de la noi nu ar rata oportunitatea de a se imbogati in cateva clipe. Cu orice pret... Cine sa ne apere: politicienii, institutiile corupte pana la nivelul celulelor celor platiti sa faca una si de fapt facand ce renteaza lor si gastii care i-a pus acolo, strainatatea.... Ar fi acesta adevaratul dezastru... Parerea mea... Era un banc dupa aceea cu Dumnezeu si Sfantul Petru care cu nasteri, cu morti cu atatea trebi vad din intamplare o multime de romani cu pancarde si strigand PCR. „Mai Petre, ce vor amaratii astia, Potop le-am dat. Cutremur le-am dat. Poate vor si Razboi?” Cat de actuale sunt bancurile astea, cat de narozi suntem, vorba lui Brancusi !!??

A doua zi Doamna profesoara, fiica unui fost profesor renumit in Tulcea nu a tinut cont de vaicareli. O fiinta miniona la trup dar cu vointa puternica s-a impus si am dat teza.

Deci teza am dat-o pe 4 martie 1977, lectia data atunci de doamna profesoara a fost cel putin pentru mine fantastica. Viata nu e pentru fofaslacuri, indiferent in ce conditii, ce e de facut, daca nu e imposibil de realizat trebuie indeplinit. Asa gandea si facea lumea tineretii mele, acuma... Muntii Hercinici, Dumnezeu cel adevarat nu din folclor m-a pazit pe mine si lumea mea de acum 40 de ani de o spaima si pericole cum a avut parte, am aflat incet, incet mare parte din Romania. Au murit oameni dar momentul ramane unul din ultimele cred eu, de mobilizare si demnitate al acestui neam. Am vazut atunci Bulgaria, am vazut traseul unei alte biruinte romanesti. Am lucrat, avand diferite probleme de serviciu la Giurgiu unde in frumosul parc vegheaza busturi de eroi ai neamului. Neam care a distrus dupa 1989 IPILF-ul, Intreprinderea de producere si industrializare a legumelor si fructelor cu 20.000 de hectare de ferme numai pentru aceasta, unde am avut repartitie guvernamentala. Adevaratul cutremur devastator a fost atunci cand bijuterii aducatoare de hrana sanatoasa, salarii adevarate nu virtuale au fost vandute la fier vechi de hotii care azi, fara militianul de pe Wola, ei sau urmasii lor, invataceii lor ar face deliciul presei cu fapte demne de profilul mizerabil al stirilor de azi... Dumnezeu adevarat nu batjocorit de toate gaselnitele si mizeriile de azi sa ne ocroteasca!