Cu Simona in Herastrau


Cum de pe ecranele tv de neam prost se vede chiar cand soarele bate in ele nu inteleg. Aruncati pe iarba calcata ca de turmele cow boy-lor de alta data, pe peluza din spatele marelui general frantuz pus in locul lui Stalin ca asa e in tenisul romanesc, fiecare loveste cum cade mingea... pe scaune de plastic puse de ONG-isti care iau banul pe te miri ce, era frumos sa vezi cand comentatorii inclusiv eminentul fost copil de mingi care de la tranzitie incoace coace si descoace totul, toata lumea era sigura ca fecioara letona care da ca cu parul nu are sanse in fata mediatizatei noastre nr. 4 mondial !!??
Deci aplauze civilizate ca pe terenurile de la mama tenisului fitos si banos. Toata lumea era cu ochii pe marele ecran. Deodata poc, ca o basica, un balon din mana unui copil nazuros totul s-a gatat. Atunci sa vezi tata argou! Biata Simona bine ca era acolo departe, pregatita sa ia tava de loc 2. Nu mondial, la turneu. Aici in Herastrau de la baietii subtiri la cei cativa derbedei, un cor nu antic ci de mahala de aia pe care doar Eugen Barbu a stiut sa o puna pe hartie. Biata fata era in gura fostilor telespectatori in ipostaze de nedescris.

Seara am vazut si eu imnul Poloniei cantat de tot ce misca acolo la ei pe stadion si avea sange polonez. Inclusiv antrenorul! Copilasii si aia care erau cu echipament romanesc, si aia care erau cu al lor, toata suflarea arata ca stie ce versuri avea imnul, ca traiau frenetic pentru tara pentru ei! Zombi-ul neamt, cu staff-ul stateau bat, cati oare din marii nostri jucatori nu puteau sa faca altceva pentru fotbalul asta romanesc poate si fara salariul grotesc luat de amaratul asta... jucatorii doar cativa balmajeau ceva care se voia „desteapta-te ba romane”. Astia suntem ori in Herastrau ori in Polonia si se cam vede. Se cam simte nesimtirea in ale tarii... Se vede cred de pe Marte dar ce conteaza noi suntem acilea si astia suntem. Viata e a noastra si poate meritam ca prea ne-am hlizit si am facut orice numai sa fim romani nu. Parerea mea.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Micul prins (2024)

Imagine
de Angel Proorocu   A fost odata ca niciodata o planeta numita Pamant pe care intr-o zi de iunie m-am nascut si eu. Era anul 1959. Chiar in ziua cand bunica mea, mama mamei mele implinea 50 de ani! Unii pretind ca daca stii exact data, ora, minutul   la care apari pe planeta ta pot sa iti ghiceasca ce va sa fie cu tine. Eu nu cred. Exista e drept zodiacuri eu il stiu pe cel chinezesc si pe cel de pe la noi si am unele asemanari cu ce scrie pe acolo si cu ce a fost in viata mea pana acuma. Cam atat!   Ceva timp in urma la o emisiune la televizor de care ma mir ca astia care m-au prins in lat de atata timp nu au gatat-o, Teleenciclopedia a fost un filmulet despre un aviator cu o viata palpitanta franta asa cum era normal pentru un visator undeva in abis. El a fost si un scriitor celebru care a suparat aviatorii ca de dragul artei le-a divulgat secrete, iubit si urat peste tot in lume acesta a scris o poveste dupa chipul si asemanarea lui. Am gasit prin casa „Micul...
Citiți mai multe

Managementul stresului

Am auzit azi, printre multe aiureli spuse la telefonul mobil de cei care folosindu-l in public emit toate cele din mintea lor de multe ori prea goala, in jur. Cadeau cativa fulgi gingasi peste mizeria creata pe bulevarde si strazi  de miile de tone de chimicale care ne polueaza pe toti, distrug pingele dar ce conteaza trebuie ca milioane de smecheri sa se invarta prin oras pe 4 roti… un tip in tramvai vorbea tare de auzea si vatmanul si spunea cuiva de departe ca “la Bucuresti ninge ingrozitor!” Niste pustani discutau la telefon, unul intr-o sala, emana tot felul de idei si proiecte de distractie, la capitolul probleme serioase era ca trebuie sa faca o lucrare la managementul stresului , e normal daca acuma se face orice altceva decat ce e normal…devine foarte stresant... Imi amintesc de un subofiter de politie cu care treceam pe langa niste tineri care tot asa se vedea ca nu prea aveau obiectul muncii. Isi amintea de perioada cand iesise din scoala de subofiteri de militi...
Citiți mai multe

Scarile noastre

Imagine
Oamenii din vechime, cu frica de Dumnezeu aveau o minunata viziune asupra vietii curate si fara pacat care era reprezentata uneori si ca o scara, cum e si aceea de la Manastirea Moldovita; noi astia de acuma, care suntem aproape de era postumana, condusi de oameni care fiind in slujba zeului ban distrug in forta natura ca sa adune cat mai mult pentru ei si neamul lor se pare ca nu avem de ales in calitate de oameni fara Dumnezeu...decat:
Citiți mai multe