Ganduri despre orasul meu natal


Tulcea reprezinta, ca intreaga Dobroge de altfel, un exemplu de convietuire a multor etnii, in jur de douazeci, tributul de sange a fost platit dealungul mileniilor de istorie la Pontul Euxin in care se varsa batranul Danubiu.
Este minunat ca astazi cei care traiesc si contribuie la perpetuarea traditiilor cultural artistice ale regiunii gasesc modalitati de exprimare deosebite.
Nu pot sa nu mentionez importanta contributie a domnului profesor Colcer Iosif care venind in nordul dobrogei intr-un fel de exil fortat ca mai vechiul sau coleg in ale scrisului, anticul Ovidius, a stiut sa scoata la iveala minunata istorie milenara a acestor locuri, cred ca e o datorie de onoare a cercetatorilor nu pentru o noapte ci pe timp indelungat sa adune din ziarul Delta al anilor 70 importantele sale scrieri si sa le adune intr-unul sau mai multe volume pentru cei ce vor veni...

Sunt foarte bucuros ca la paleta larga de stiluri din pictula tulceana, unde pe vremea adolescentei mele dupa modelul intercultural se imbinau armonios creatiile domnilor Eugen Bratfanof, Stefan Stirbu, Eugen Barau, Constantin si Stefan Gavenea, Vasile Pavlov, Adrian Pal, Florin Ferendino, Stefan Pelmus, Viorel Poiata si atatia altii printre care fostul meu coleg de Scoala de Muzica si Arte Plastice domnul Traian Oancea, etc. Nu pot uita fiorul dat de intalnirea mea cu Alexandru Ciucurencu si Ion Jalea respectati cu evlavie de toata suflarea nord dobrogeana. Acum iata ca o pata de culoare interesanta scoasa parca in razbunarea eroinei lui Jean Bart din Europolis, o conferinta despre pictorul genial al pastelurilor in pictura romaneasca moderna este sustinuta de o persoana de culoare dr. Ibrahima Keita.... care da farmec oricarei discutii ce o port despre arta plastica tulceana... In Tulcea sau aiurea prin tara... Interesant ca la un eveniment cultural eseul „Alexandru Ciucurencu, viața și opera” era prezentat de  dr. Ibrahima Keita!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Micul prins (2024)

Imagine
de Angel Proorocu   A fost odata ca niciodata o planeta numita Pamant pe care intr-o zi de iunie m-am nascut si eu. Era anul 1959. Chiar in ziua cand bunica mea, mama mamei mele implinea 50 de ani! Unii pretind ca daca stii exact data, ora, minutul   la care apari pe planeta ta pot sa iti ghiceasca ce va sa fie cu tine. Eu nu cred. Exista e drept zodiacuri eu il stiu pe cel chinezesc si pe cel de pe la noi si am unele asemanari cu ce scrie pe acolo si cu ce a fost in viata mea pana acuma. Cam atat!   Ceva timp in urma la o emisiune la televizor de care ma mir ca astia care m-au prins in lat de atata timp nu au gatat-o, Teleenciclopedia a fost un filmulet despre un aviator cu o viata palpitanta franta asa cum era normal pentru un visator undeva in abis. El a fost si un scriitor celebru care a suparat aviatorii ca de dragul artei le-a divulgat secrete, iubit si urat peste tot in lume acesta a scris o poveste dupa chipul si asemanarea lui. Am gasit prin casa „Micul...
Citiți mai multe

Managementul stresului

Am auzit azi, printre multe aiureli spuse la telefonul mobil de cei care folosindu-l in public emit toate cele din mintea lor de multe ori prea goala, in jur. Cadeau cativa fulgi gingasi peste mizeria creata pe bulevarde si strazi  de miile de tone de chimicale care ne polueaza pe toti, distrug pingele dar ce conteaza trebuie ca milioane de smecheri sa se invarta prin oras pe 4 roti… un tip in tramvai vorbea tare de auzea si vatmanul si spunea cuiva de departe ca “la Bucuresti ninge ingrozitor!” Niste pustani discutau la telefon, unul intr-o sala, emana tot felul de idei si proiecte de distractie, la capitolul probleme serioase era ca trebuie sa faca o lucrare la managementul stresului , e normal daca acuma se face orice altceva decat ce e normal…devine foarte stresant... Imi amintesc de un subofiter de politie cu care treceam pe langa niste tineri care tot asa se vedea ca nu prea aveau obiectul muncii. Isi amintea de perioada cand iesise din scoala de subofiteri de militi...
Citiți mai multe

Scarile noastre

Imagine
Oamenii din vechime, cu frica de Dumnezeu aveau o minunata viziune asupra vietii curate si fara pacat care era reprezentata uneori si ca o scara, cum e si aceea de la Manastirea Moldovita; noi astia de acuma, care suntem aproape de era postumana, condusi de oameni care fiind in slujba zeului ban distrug in forta natura ca sa adune cat mai mult pentru ei si neamul lor se pare ca nu avem de ales in calitate de oameni fara Dumnezeu...decat:
Citiți mai multe