Numarul unu mondial
Povestile
cu Cenusareasa si Fata Mosului incep sa se adevereasca. In tarile bogate chiar
sarantocii nu mai au chef de pus osul la ce e greu. Si asa nationale de tipic
blonzi ajung sa fie compuse numai de ciocolatii sau la tenis de masa din cei cu
ochii migdalati. Nu mai e drapel, onoare, patriotism alte prostii de astea
comuniste acuma ai bani esti fruncea adica numarul unu mondial. Si pentru ca
banii grei se infig in media, atunci baietii destepti umbla cu manarii ieftine.
Daca pe vremea lui Ilie Nastase trebuia sa stii matematica si sa ai cultura
sportiva, sa lingi colectiile de Sportul sau alte ziare prin biblioteci azi cu
un « enter » ai numarul unu mondial al momentului. Adica al 365 de
zile la ora, la minut. Munca pentru acest loc e grea, acuma drapelul desfasurat
pe umeri devine desuet ca acuma atatea structuri se suprapun incat bietul numar
unu ar trebui sa poarte o groaza de drapele pe el ! Mai sunt si unii
sincer patrioti dar daca aia tipici rasei si statului nu dau doi bani pe numarul
unu in sport precumpaneste logic banul. Si asa un cenusares, o fata a mosului dintr-un
cartier mizer, dintr-o tara mizera il mai poate apuca pe Dumnezeu de picior si
sa ajunga cu harul, talentul si sudoarea cumparate pe bani grei sa asculte fara
nici o traire imnul bogatanilor care nu mai catadixesc sa faca performanta.
Alearga pe alei, trag de fiarele proprii sau ale altora dar nu le mai pasa ca
tara lor sa fie numarul unu. Iata deci cum toata lumea e multumita, sarantocul
ca ia bani pe har, sudoare si talent, tara bogatana ca e numarul unu mondial si
media, media jubileaza: devent VIP amaratul cumparat de bogati nu face un pas,
nu trage si el un part ca gata vuieste presa… Cu tenisul e altceva, acolo unde
nu ajungeau decat vulturii, unde doar sangele albastru imbracat in alb avea
acces, din lene, din curiozitate s-a ajuns sa fie incet incet prin magicul
cuvant „open” un prilej pentru cei cu har sa inhate si banu ‘. Si ce bani !
Din pacate daca la volei jocul a fost mutilat ca sa nu se plictiseasca maria sa
consumatorul de publicitate cu tona, asa si aici acuma finetea e biruita de
forta. Unde sunt vremile cand la tv-ul ala amarat invatam noi astia mai copti
tenisul dupa emisiuni transmise de la marile concursuri internationale unde si
romanii erau fruncea ca Ilie Nastase de exemplu. Si noi astia multi nu voiam sa
fim numarul unu mondial, nu visam bani intorsi cu furcoiul, ni se facea pielea
gaina la imnul minunat de atunci Tricolorul si jucam de toate de dragul
copilariei si a jocului. Puneam sarme prin copaci in chip de cos de basket,
apoi stam la rand la castigatorul ramane in teren etc. Aveam carucioare cu
rulmenti in loc de bolizi de formula 1, trageam peste trandafirii din curte la
poarta ca Gatu, faceam iarna campionate mondiale cu jocul care avea piese si porti
de palstic si era intins pe o masa furniruita asa fel sa aiba o tusa.... Parca
era alta viata. Parerea mea. Dar oricum in multe sporturi fara publicitate
bagata pe gat, chiar noi Romanii eram numarul unu mondial atunci cand trebuia,
la sfarsit de campionat, de an nu doar de o zi sau o luna…
Comentarii
Trimiteți un comentariu