Numarul unu mondial



Povestile cu Cenusareasa si Fata Mosului incep sa se adevereasca. In tarile bogate chiar sarantocii nu mai au chef de pus osul la ce e greu. Si asa nationale de tipic blonzi ajung sa fie compuse numai de ciocolatii sau la tenis de masa din cei cu ochii migdalati. Nu mai e drapel, onoare, patriotism alte prostii de astea comuniste acuma ai bani esti fruncea adica numarul unu mondial. Si pentru ca banii grei se infig in media, atunci baietii destepti umbla cu manarii ieftine. Daca pe vremea lui Ilie Nastase trebuia sa stii matematica si sa ai cultura sportiva, sa lingi colectiile de Sportul sau alte ziare prin biblioteci azi cu un « enter » ai numarul unu mondial al momentului. Adica al 365 de zile la ora, la minut. Munca pentru acest loc e grea, acuma drapelul desfasurat pe umeri devine desuet ca acuma atatea structuri se suprapun incat bietul numar unu ar trebui sa poarte o groaza de drapele pe el ! Mai sunt si unii sincer patrioti dar daca aia tipici rasei si statului nu dau doi bani pe numarul unu in sport precumpaneste logic banul. Si asa un cenusares, o fata a mosului dintr-un cartier mizer, dintr-o tara mizera il mai poate apuca pe Dumnezeu de picior si sa ajunga cu harul, talentul si sudoarea cumparate pe bani grei sa asculte fara nici o traire imnul bogatanilor care nu mai catadixesc sa faca performanta. Alearga pe alei, trag de fiarele proprii sau ale altora dar nu le mai pasa ca tara lor sa fie numarul unu. Iata deci cum toata lumea e multumita, sarantocul ca ia bani pe har, sudoare si talent, tara bogatana ca e numarul unu mondial si media, media jubileaza: devent VIP amaratul cumparat de bogati nu face un pas, nu trage si el un part ca gata vuieste presa… Cu tenisul e altceva, acolo unde nu ajungeau decat vulturii, unde doar sangele albastru imbracat in alb avea acces, din lene, din curiozitate s-a ajuns sa fie incet incet prin magicul cuvant „open” un prilej pentru cei cu har sa inhate si banu ‘. Si ce bani ! Din pacate daca la volei jocul a fost mutilat ca sa nu se plictiseasca maria sa consumatorul de publicitate cu tona, asa si aici acuma finetea e biruita de forta. Unde sunt vremile cand la tv-ul ala amarat invatam noi astia mai copti tenisul dupa emisiuni transmise de la marile concursuri internationale unde si romanii erau fruncea ca Ilie Nastase de exemplu. Si noi astia multi nu voiam sa fim numarul unu mondial, nu visam bani intorsi cu furcoiul, ni se facea pielea gaina la imnul minunat de atunci Tricolorul si jucam de toate de dragul copilariei si a jocului. Puneam sarme prin copaci in chip de cos de basket, apoi stam la rand la castigatorul ramane in teren etc. Aveam carucioare cu rulmenti in loc de bolizi de formula 1, trageam peste trandafirii din curte la poarta ca Gatu, faceam iarna campionate mondiale cu jocul care avea piese si porti de palstic si era intins pe o masa furniruita asa fel sa aiba o tusa.... Parca era alta viata. Parerea mea. Dar oricum in multe sporturi fara publicitate bagata pe gat, chiar noi Romanii eram numarul unu mondial atunci cand trebuia, la sfarsit de campionat, de an nu doar de o zi sau o luna… 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Micul prins (2024)

Managementul stresului

Scarile noastre