Ajun de echinoctiu


Ninge iar la Bucuresti



Ninge iar in Bucuresti!
Fulgi mari, atat de firesti,
Cad valsand pe pamant.
Totul deodata s-a acoperit
De un strat curat, neintinat…
Oamenii din nou s-au bucurat
Tot raul din jur o clipa l-au uitat.
Saraci cu bogati in spirit s-au reunit
In admiratia pentru visul alb trait.
Crime, furtisaguri minciuni, un bandit
Au iar noroc, s-au albit!
Nu e nimic mai minunat
Decat sa sa fii primul care calci pe omat.
Primul care trece prin tunel de zapada
De pe copaci si cladiri…
Sa ne bucuram de atata alb
De clipa asta…
Zapada se va topi si iar
Vom vedea toata mizeria de dedesubt
Si iar vom trai in lumea plina de noroi si clisa
Vom reveni in abis,
Sa ne bucuram acum de o clipa de vis!

Bucuresti 12 ianuarie 2013
Readusa pe FB pe 19 martie 2018 in ajun de... primavara astronomica!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Micul prins (2024)

Imagine
de Angel Proorocu   A fost odata ca niciodata o planeta numita Pamant pe care intr-o zi de iunie m-am nascut si eu. Era anul 1959. Chiar in ziua cand bunica mea, mama mamei mele implinea 50 de ani! Unii pretind ca daca stii exact data, ora, minutul   la care apari pe planeta ta pot sa iti ghiceasca ce va sa fie cu tine. Eu nu cred. Exista e drept zodiacuri eu il stiu pe cel chinezesc si pe cel de pe la noi si am unele asemanari cu ce scrie pe acolo si cu ce a fost in viata mea pana acuma. Cam atat!   Ceva timp in urma la o emisiune la televizor de care ma mir ca astia care m-au prins in lat de atata timp nu au gatat-o, Teleenciclopedia a fost un filmulet despre un aviator cu o viata palpitanta franta asa cum era normal pentru un visator undeva in abis. El a fost si un scriitor celebru care a suparat aviatorii ca de dragul artei le-a divulgat secrete, iubit si urat peste tot in lume acesta a scris o poveste dupa chipul si asemanarea lui. Am gasit prin casa „Micul...
Citiți mai multe

Managementul stresului

Am auzit azi, printre multe aiureli spuse la telefonul mobil de cei care folosindu-l in public emit toate cele din mintea lor de multe ori prea goala, in jur. Cadeau cativa fulgi gingasi peste mizeria creata pe bulevarde si strazi  de miile de tone de chimicale care ne polueaza pe toti, distrug pingele dar ce conteaza trebuie ca milioane de smecheri sa se invarta prin oras pe 4 roti… un tip in tramvai vorbea tare de auzea si vatmanul si spunea cuiva de departe ca “la Bucuresti ninge ingrozitor!” Niste pustani discutau la telefon, unul intr-o sala, emana tot felul de idei si proiecte de distractie, la capitolul probleme serioase era ca trebuie sa faca o lucrare la managementul stresului , e normal daca acuma se face orice altceva decat ce e normal…devine foarte stresant... Imi amintesc de un subofiter de politie cu care treceam pe langa niste tineri care tot asa se vedea ca nu prea aveau obiectul muncii. Isi amintea de perioada cand iesise din scoala de subofiteri de militi...
Citiți mai multe

Scarile noastre

Imagine
Oamenii din vechime, cu frica de Dumnezeu aveau o minunata viziune asupra vietii curate si fara pacat care era reprezentata uneori si ca o scara, cum e si aceea de la Manastirea Moldovita; noi astia de acuma, care suntem aproape de era postumana, condusi de oameni care fiind in slujba zeului ban distrug in forta natura ca sa adune cat mai mult pentru ei si neamul lor se pare ca nu avem de ales in calitate de oameni fara Dumnezeu...decat:
Citiți mai multe