De la oamenii de geniu invatam ce inseamna decenta si
spiritul sarbatorilor religioase. Nimic fals nu dainuie, am crescut cu deviza:
De la comunisti invatam cutezanta...
Am auzit azi, printre multe aiureli spuse la telefonul mobil de cei care folosindu-l in public emit toate cele din mintea lor de multe ori prea goala, in jur. Cadeau cativa fulgi gingasi peste mizeria creata pe bulevarde si strazi de miile de tone de chimicale care ne polueaza pe toti, distrug pingele dar ce conteaza trebuie ca milioane de smecheri sa se invarta prin oras pe 4 roti… un tip in tramvai vorbea tare de auzea si vatmanul si spunea cuiva de departe ca “la Bucuresti ninge ingrozitor!” Niste pustani discutau la telefon, unul intr-o sala, emana tot felul de idei si proiecte de distractie, la capitolul probleme serioase era ca trebuie sa faca o lucrare la managementul stresului , e normal daca acuma se face orice altceva decat ce e normal…devine foarte stresant... Imi amintesc de un subofiter de politie cu care treceam pe langa niste tineri care tot asa se vedea ca nu prea aveau obiectul muncii. Isi amintea de perioada cand iesise din scoala de subofiteri de militi...
Treceam prin camera de acasa cu tv si imi sarea in ochi asemanarea mea cu un personaj, de fapt actor din filmul care l-a facut celebru pe aniversatul si garnisitul cu trofee de astazi. Am auzit ca fac baietii destepti un concurs cu scene din serial. M-am dus la adresa data si surpriza cei din camera au ramas tut parca intrase Vagabondul lui Chaplin peste ei. Mi-au dat o caseta cu ceva din filmaraia din care nu vazusem si nici nu am vazut in viata o iota. Acasa mi-am dat seama ca nu am video asa incat nici cum sa vad caseta nu aveam cum. Increzator in ce o sa hie m-am culcat si dis de dimineata am ajuns de unde a plecat un microbus si asa am ajuns la Buftea la studiourile in care nu calcasem niciodata. Era un tip care semana bine cu personajul central, asta m-a descurajat de tot ca oricum eu nu aveam sanse sa iau un televizor bengos care era premiul. Am vazut insa o dupa amiaza de munca pe branci la baietii de baieti si am mancat ca aveau tot felul de umplatoare de stomac de bu...
Era un banc pe vremuri atat de valabil azi! Furnica muncea, muncea, muncea... greierele statea, zanganea statea zanganea. Deodata biata furnica plina de boli profesionale si care abia isi ducea traiul din an in an vede pe greieras cu valeti, masina bengoasa, haine de firma fite pe el cat cuprinde, sanatos daca nu facuse nimic o viata. Se duce la el si il roaga frumos daca ajunge la Paris sa se duca intr-un cimitir, Père-Lachaise si la mormantul unuia La Fontaine sa spuna doar ca il baga in mama lui cu fabula lui cu furnicuta harnicuta si greierasu' golanasu' lui cu tot!
Comentarii
Trimiteți un comentariu