Strivit sub copite si bocanci

Am primit pe internet cateva din exprimarile unor cadre militare din care unii, care s-au descurcat la revolutie, au ajuns poate profesori universitari, mecena pentru tinerii copilasi ai cunostintelor cu viitor asigurat de ei pe functiile platite de la buget, generali, oameni de afaceri deveniti latifundiari cu pamantul armatei etc. Am avut si eu o faza la Targu Jiu unde eram terist, domnul comandant a avut ambitia sa faca un teren de fotbal si repausul de la pranz era dedicat taierii de brazde si aducerii la locul stabilit, cam ce fac acuma pe bani grei firmele de spatii verzi. Astea nu pierd nimic daca acel covor se usuca, (vezi Stadionul Arena Nationala, macar de i-ar da la lei pe toti hotii si nemernicii care au casapit tara asta in ea...) atunci comandantul putea sa fie sigur ca brazdele se vor prinde. Pentru asta erau gradatii. Unul macaragiu, unul smecheras si unul cioban. Avusesem niste zile obositoare, eram la inceput de stagiu militar si cand cel din miorita a dat ordi...

Ca tot e vorba tot timpul de rasbel, pana si la defilare aratam ce tari in cumparaturi letale suntem, am gasit de mult in discutia cu un mare sportiv roman o relatare demna cred de a sta alaturi de povestile dureroase ale Sveicului ceh, dureroase acum cand am citit un articol in revista Magazin Istoric in care se arata ca de fapt in primul razboi mondial au murit tot oamenii care o duc rau acuma in Europa, fudulia marilor imperii a insemnat punerea romanilor in transeele de pe frontul italian, a cehilor prin cele din est si asa, bine mersi milioanele alea de morti si raniti cu tifos si paduchi erau tot aspirantii de azi la viata de huzur din capitalismul occidental. Asta este.... Am întâlnit în viata multi oameni de mare valoare, cu mari calități împănate firesc cu unele defecte. Un om umblat în lume, care a avut ocazia sa ridice prin efort individual sau de echipa drapelul romanesc deasupra altora doua pe fundalul imnului național al “Tricolorului”, nu seamăna deloc cu motivați...

Mai erau cateva zile pana la Pasti. Lumea se chinuia din mult, putin sa pregateasca masa speciala pentru marea sarbatoare a Crestinatatii. Intr-un loc aglomerat aproape de o piata galateana se opreste un camión din Republica Moldova, coboara doi insi si incep sa desfaca prelata din spate unde erau zeci de bidoane de doua vedre cu un design deosebit si de o calitate asisderea. Pun la repezeala un carton cu un pret pentru vinul de vanzare foarte accesibil, nici prea mare dar nici mic, asa, de bun simt. Cateva bidoane si pahare de plastic erau puse la dispozitia cui voia sa vada pe ce da banii... Apar clientii, fac degustarea, se ling pe gura de placere si incepe targuiala: -   “Pai nu am bidón la mine sa vars vinul sa va dau pe cel al matali inapoi.” -   „Nu-i bai, ia-l cu totul!” Dupa vorba asta s-a vandut marfa cat ai zice peste, ca tot era undeva la mal de Dunare povestea noastra... Baietii, fratii de peste Prut, trag prelata, ambaleaza mororul si cu ...

Mic tratat de Nu Ma uita Botanica este o stiinta care aduna sub o imensa umbrela tot regnul vegetal adica jumatate din ce exista pe pamant. Din pacate verbul a exista e la trecut, acuma apar monstruozitati cu marca „made by om” pe ele... Acuma da, e vorba de o tremie ca omul este si el o parte din pacate destructiva a Pamantului. De cand ma stiu sau de fapt de cand stiu de planta aceasta am o abordare cu un simtamant aparte fata de nasii plantelor. Spun asa pentru ca de fapt savantii nu au putut face munca de clasificare si studiere a plantelor fara a tine cont de mariile lor popoarele. Simplii cetateni, mai hatri mai poeti, mai batosi au fost primii cunoscatori si exploatatori ai plantelor. De aici vine idea mea ca pana acum cateva decenii agricultura era cea mai importanta meserie, prima a omului. Ca si cu regnurile omul a inversat treburile. Profesorul meu domnul Tutor Tudor, de la IANB care stia ce stia ne spunea la curs ca prin anii 80 erau descoperite formulele chimice a m...

Azi la Targul de carte am avut parte de inca o nota proasta pentru noi traitorii de azi in tarisoara asta a noastra dar nu legata de obsedantul si permanentul furt numit in argou si „a da cu jula”. Intoxicat de permanentii si omnipotentii de ani de zile care inunda prográmele de lansari (de carte), astia te duc cu gandul la amaratii aceia de palestinieni care lanseaza de peste tot, tot asa si la noi se lanseaza din inchisoare, din mormant, de oriunde dar sa fie tot ai nostri. Eu cred ca cei care au vazut lumina zilei dupa 1985-2000 cred ca noi cei care am trait cinstit in tara asta eram si suntem un fel de pitecantropi care nu avem nimic in cap, cultura romaneasca civilizatia romaneasca a fost facuta numai de oamenii dinafara… si de cativa dizidenti... Pacat ca se cultiva aceste macabre tablouri ale omului care traia in Romania cu pat si manechini puscariasi in zeghe, poate unii au crezut in anumite idealuri si au facut puscarie pe nedrept dar azi e bine cand violatori, ucig...

Mitocania din media romaneasca nu are limite. Asa e si cu aceasta scorneala: regina sahului romanesc . Regina in sah e o piesa de pe tabla. Doamna Elisabeta Polihroniade a fost, iata ca din pacate de cateva ore vorbim de domnia sa la trecut, o mare personalitate a culturii si civilizatiei romanesti. Acea civilizatie care ramane cand javrele hamesite dispar de pe lumea asta infectata de ele, suprasaturata si adusa azi in prag de colaps. Lasati copii sa joace sah... Am citit ca asa spunea dar prin ceea ce a facut ani de zile doamna Polihroniade a facut enorm cu cei lasati sa joace sah, a construit oameni. A stiut sa adune in jurul ei pe aceia pentru care sahul a insemnat enorm. Aveam un director candva care macar avea bunul simt sa zica in Consiliul Oamenilor Muncii ca daca noi cei din sala nu eram, nu erau nici el, nici cei care erau alturi de el in prezidiu. Asa este peste tot unde inca este asa cum trebuie, in normalitate... Daca nu sunt mii, sute de mii de sahisti spre exemplu ...

La Casa de Cultura a MAI am fost și eu acum câțiva ani martor întâmplator la lansarea unei cărți auto bibliografice a celui mai important autor de culegeri de matematica din Romania. Am rămas uimit când l-am văzut falnic ca un brad, la cam 90 de ani de viata, în uniforma de general de armata, grad obținut nu pentru culegerile de matematica poate mai importante decât rezultatele unor generali sportivi, sau de mucava care au adus „servicii’ haitelor de la putere, ci pentru faptul ca a fost combatant și prizonier în al doilea război mondial! Reiau un material de pe internet care cred ca ne interesează și ne uimește pe toți care, unii admirând și recunoscând valoarea pentru însușirea matematicii, alții trecuți de sudori pana ajungeau sa citească rezolvările de la sfârșit ... toți trebuie sa recunoaștem ca mai exista și în Romania oameni adevărați  Aceștia trăiesc într-un anonimat sublim cu mulțumirea ca din harul lor au sorbit și au asimilat cele necesare pentru ca sa devina oame...