Amintiri de calator 1

Eram suparat ca o comisie de verificare a tezelor de doctorat proaspat infiintata imi gasise la teza de doctorat hiba ca nu e inserat in text continutul referatului domnului profesor coordinator !! Am pierdut cateva zile de tratament si servicii de cazare la Baltatesti, basca modificarea celor 6 exemplare…

Domnii care au facut doctorat cu Volga cum se spunea pe vremuri despre cei care erau puternici in structurile de putere si faceau la seral sau la zi liceul sau facultatea, dar aia macar le cam faceau ca ii vedea lumea ca vin la centrul universitar dar cu Volga neagra cu numar mic… acuma cei cu Volvo, Mercedes sau Logan, nici macar nu prea se oboseau poate sa mai piarda pretiosul lor timp...

Asta era una: starea mea de etern pierzator…

Urcat in tren, alt motiv de pierzator ca mai plateam si biletele…langa mine apare o cucoana foarte grasa, pomadata si foarte elegant imbracata ale carei bagaje i le aseaza un nepot slugarnic care refuza cu jumatate de gura multumirile fasaitoare puse cu larghete in buzunarul camasii. Coboara cu fata spre ruda calatoare pe care o asigura ca oricand ii sta la dispozitie...

Cu broboane pe toata pielea aflata din belsug la vedere doamna isi manifesta supararea pe caldura de miez de vara.

Trenul pleaca si eu ma consolez cu bucuria de a fi cateva zile acasa cu cei dragi…

Din vorba in vorba incepe sa povesteasca:

Era fata unui fost chiabur care a fost arestat de comunisti. A fugit destul de frageda la varsta de acasa. A ajuns pe un mare santier. Maistrul care a vazut ca e frumoasa si curata a pus-o sa trebaluiasca prin baraca inginerului sef. Normal ca acesta a cazut in pacat si biata oropsita a devenit incet dar sigur doi.

Interesant ca fara scoala vietii, oropsita de soarta cruda ca intotdeauna data ceor carora le e scris sa sufere, nu a vrut sa strice casa marelui mester Manole. A plecat asa cum venise dar cu plodul in burta…

S-a pripasit intr-un oras mare, in comert, fusese ospatarita, barmanita etc. Era intre oamenii destul de dubiosi care lucrau in acel domeniu care dintotdeauna a cerut in fisa postului oameni duri care sa accepte sa beneficieze de viciul semenilor pentru a se imbogati. Dar i-au acordat mult sprijin si intelegere...

A fost intre ciocan si nicovala daca sa lepede copilul nedorit…

O femeie i-a spus sa se duca la un calugar sa ii deschida cartea… Era interzis dar unii o faceau asumandu-si riscuri mari de pedeapsa de la cler dar si de la autoritati..

Parintele a citit si i-a zis ca sub nici o forma sa nu lepede copilul ca ii va fi pricipalul sprijin in viata…

Asa a facut, s-a maritat cu un copil din flori, a mai avut un copil. Sotul era un om obisnuit, au avut un trai normal, dar lucrand in mediu nociv el a decedat destul de devreme.

Copilul cel mare a plecat imediat dupa 1989 in strainatate, avea o buna pregatire din tara, s-a casatorit foarte bine si avea o situatie deosebita de manager la o firma multinationala. Mi-a aratat poze cu nepotii si pozitia ei de cocoana in strainatati…

Al doilea copil pe care ea si sotul au avut grija sa fie in relatii fratesti cu primul, a fost integrat in familia intaiului, a plecat, s-a casatorit si chiar daca nu avea situatia celuilalt era la rostul lui. Un rost bun…

„Ce ma faceam aici ca amaratii astia care se uita o luna pe geam sa vina postasul sa le aduca bruma de bani dupa o viata de munca si sacrificiu…?”

Venea vara in tara ca sa mai stea la sueta cu vechile cunostinte care era constienta ca fierbeau in suc propriu de invidie…

„Si unde mergeti acum?”

„Ei si eu am dreptul la putina fericire. Unul cu care m-am consolat si eu pana sa il cunosc pe barbatu-meu, Dumnezeu sa il ierte, a plecat cu o femeie bogata in strainatate, acuma ea a murit.” Si el a chemat-o sa “ne amintim de tinerete ca acuma mai ales amintirile le mai avem….dar om vedea…, nu ne-am vazut de treizeci si ceva de ani…

Am ajuns la Bucuresti unde o astepata alt nepot binevoitor sa o duca la aeroport.

Si tóate de la cartea deschisa de calugar ca altfel toata lumea ii spunea sa lepede plodul facut in cateva clipe de uitare pe un santier cu un om casatorit cu familia si pozitie sociala pe care tanara prigonita nu a conceput sa le distruga, preferand sa isi poarte singura de grija. Si de undeva de sus s-a simtit sprijinita in momentele de cumpana, ajungand acum sa poata sa se bucure de o viata care era darnica, inca…

Si eu am inteles ca se poate si mai rau, mi-am rezolvat problemele iscate de birocratia de acum si m-am bucurat poate mai mult de cateva zile la Baltatesti unde totul e tamaduitor...