Gara de Nord

Am mers cu treburi prin zona Garii de Nord pe care marele politician Mitrea, mare senator, specialist in transporturi voia sa o dezafecteze, sa desfiinteze cativa km. din sinele existente si monumentala dovada ca si pe aici au fost candva oameni civilizati sa devina un modern Mall, terenurile rezultate deveneau mana cereasca pentru firmele baietilor buni de afaceri imobiliare, etc., etc., etc.... Zona aceea a fost dintotdeauna un loc prost famat. Imi povestea un politist in prag de pensie ca dupa ce a terminat scoala de ofiteri, prin anii 70 s-a prezentat cu un coleg la locul de munca repartizat: Gara de Nord. Erau in civil in blugi si tricou si dis de dimineata au gasit un subofiter care alinia borfasii gasiti cu probleme in timpul serviciului lui de 24 de ore. Cei doi discutand cu el erau cam in linie cu scursorile acelea ale societatii poate dintre care acum sunt unii senatori, deputati etc., etc., etc.... La un moment dat se deschide usa si apare comandantul, un om masiv, cu manecile suflecate care de incalzire ii ia pe rand cu 2-3 randuri de palme de le pierea cheful de hotii si alte gainarii. In viteza cu care a pornit actiunea, cei doi fosti elevi ajunsi locotenenti de militie, au incasat si ei cateva dosuri de palma. Cu delicatetea subalternului care nu vrea sa isi supere seful, versatul subofiter a cerut permisiunea sa ii atraga atentia ca cei doi pustani cu obrajii deja in flacari nu sunt din categoría celorlalti aflati aliniati din varii motive ci se prezentasera cu acte in regula la serviciu. "Nu le strica si lor acu, la inceput ce au primit, in plus, eu stiu ca au primit cand au iesit din scoala uniforma, la serviciu se vine cu hainele statului nu cu de astea ca toti borfasii!". Acesta a fost contactul cu locul de munca al ofiterului respectiv care pana la pensie a lucrat numai la transporturi.

Mai am o amintire ingrozitoare de pe un peron. O femeie, poate tanara dar distrusa de vicii incerca sa isi abandoneze copilul. Tinea un altul in brate iar cel nedorit scotea niste tipete ingrozitoare. Nimeni nu a sarit in sprijinul acelui biet copil. M-a durut sufletul ca si eu m-am numarat printre cei care ingroziti de urletele acelea venite de la strabunii strabunilor strabunilor oamenilor pe care le pot scoate doar progeniturile cand cel mai elementar simt al unei fiinte care a dat viata copilului ei indiferent ce e ea: bacterie sau mamifer !!! acela de a-si asigura viitorul e incalcat. Neputinta, rusine, revolta fata de cei care ne-au adus la limitele salbaticiei, toate m-au cuprins dar cred ca pana la urma atunci in Gara de Nord am aflat prima data ca nu mai sunt in tara, capitala mea. Ca Romania nu mai exista, ca sunt in alta lume care nu mai e a mea e doar a unora care nu au nimic din ce se poate numi om daca au adus o fiinta umana la starea acelei femei si pe altii printre care si pe mine sa nu putem face nimic pentru a indrepta, repara...

Acum, am vazut pe langa o parcare mizera din zona garii o imagine concludenta a Romaniei de azi. Un aurolac in jur de 30 de ani, vanat de betii si alte minunatii postdecembriste cu haine soioase din care nelipsitii blugi cu straturi succesive de jeg peste alt jeg, dadea cu matura, avea un faras modern cu maner inalt si abia nimerea niste cioburi de sticle evident sa le directioneze pe faras iar in cap incadrand candid figura-i groteasca era o minunatie de coronita cu flori albe si roz abia incepand sa se usuce. Frumoasa ca acelea din copilarie pe care, cu mandrie noi premiantii, le lasam agatate undeva la vedere sa stea marturie a unui an de munca si succese scolare pana de uscate ce erau florile incepeau sa se scuture....

Imaginea aceasta, peste amintirea slujbasilor ordinii publice taxati candva de profesionistii puternici care ii conduceau ca nu umblau in uniforma corespunzatoare si mai ales ingrozitoarea realitate a catorva zeci de nenorociti care dormeau in lenjerii jegoase la concurenta cu imbracamintea, in fata intrarilor súdate ale acelui minunat magazin care s-a numit candva Sora. Acolo era un loc minunat, in amintirile mele de provincial, era contactul celui coborat din tren cu vacarmul dintr-o mare metropola a lumii. Dar acum te apuca plansul vazand cum am ajuns, ce am ajuns si unde am ajuns!!

Provincialii cunoscatori care aveau legaturi de trenuri in gara, lasau la "Bagaje de mana" geamantanele si traversau inebuniti de traficul infernal, (acuma sina de tramvai e ruginita...) pentru ei din Bucuresti si intrau in acel magazin, Sora unde erau de tóate, de foarte buna calitate, portelanuri, vesela, tacamuri, aparatura cea mai moderna de atunci, materiale de confectii, confectii pentru tóate varstele si anotimpurile, etc. Ani in sir purtand acele lucruri sau utilizandu-le se gandeau la calatoriile cu prilejul carora le achizitionasera sau mai apoi la persoana draga care fiind prin Bucuresti le cumparase acel ceva…Cum oare de atunci se putea sa fie asa si astazi nu se mai poate??