Soldatul Sava

Ca tot e vorba tot timpul de rasbel, pana si la defilare aratam ce tari in cumparaturi letale suntem, am gasit de mult in discutia cu un mare sportiv roman o relatare demna cred de a sta alaturi de povestile dureroase ale Sveicului ceh, dureroase acum cand am citit un articol in revista Magazin Istoric in care se arata ca de fapt in primul razboi mondial au murit tot oamenii care o duc rau acuma in Europa, fudulia marilor imperii a insemnat punerea romanilor in transeele de pe frontul italian, a cehilor prin cele din est si asa, bine mersi milioanele alea de morti si raniti cu tifos si paduchi erau tot aspirantii de azi la viata de huzur din capitalismul occidental.

Asta este....

Am întâlnit în viata multi oameni de mare valoare, cu mari calități împănate firesc cu unele defecte. Un om umblat în lume, care a avut ocazia sa ridice prin efort individual sau de echipa drapelul romanesc deasupra altora doua pe fundalul imnului național al “Tricolorului”, nu seamăna deloc cu motivații de bani de acum care ajung, tot prin efort acolo, dar mănați prea mult de zeul care se zice ca nu ar aduce fericirea.., de data asta pe fundal fiind batjocoritorul “Deșteaptă-te Romane”, numai deștepți nemaifiind romanii de azi ca nație…

In lumea unui sport în care Romania a ajuns cândva printre națiunile din fruntea competițiilor la cel mai înalt nivel, erau niște băieți foarte talentați dar și glumeți. Securistul echipei avea o Dacie metalizata, ultima strigare a acelui moment la noi. Un soldat, Sava ii spală mașina de câte ori ajungea la club. Năzdravanii de jucători care nu îl aveau la inima nici pe executant nici pe beneficiarul serviciului la ordin, i-au făcut-o mândrului proprietar punând nisip în detergentul cu care șampona cu sârg militarul bijuteria de Dacie. Când a spălat o cu acel aditiv, metalizatul, de efect cu câteva minute înainte era în mare parte rașchetat oribil...urlete, țipete seniorul Sava a trebuit, ca dacă tot a avut puterea sa își aducă odrasla la un club sportiv de marca, sa suporte revopsirea mașinii finalul fiind totuși unul cu Happy End.

Băieții fantastici au plecat în turneu în Franța unde au jucat la o competiție dedicata Zilei Naționale.

S-a încheiat cu o masa festiva la care au participat toți membrii delegației. Primarul era un tip înalt cu o privire agila de pasare cu care scruta toate unghiurile posibile și avea și un tic, poate mai predominant la o astfel de activitate și în calitate de gazda… întreba foarte des cu voce puternica dacă totul e în regula.

Așezat în apropierea primarului ca membru mai vârstnic al delegației romane, proprietarul Daciei metalizate era în stare de soc. La un moment dat se ridica de la masa și se duce la câțiva din jucători pe care ii stia mai ne dusi la biserica și scrâșnind din dinți cu fata tumefiata le zice: “ Ba nenorociților, care din voi i-a zis lu’ papagalu’ asta împăiat povestea cu Sava?”

*In franceza ticul primarului era fonetic asemănător cu numele pățitului soldat Sava de pe meleaguri dâmbovițene...