Zodiacul chinezesc

Poporul care are stiinta despre ce a fost el insusi de mii de ani, care a durat un zid care se vede de pe luna ca sa nu fie deranjat de mitocani, care a inventat atatea si a rezistat amar de vremuri avand o diversitate si o istorie impresionante prin unitatea lor, ne ofera si azi un ceva care starneste curiozitatea si interesul oricui, de la favorizati la oropsiti de soarta. Pentru ca omul de aceea a facut atatea, pentru ca incearca de cand s-a „vazut” pe Pamant sa stie cat mai mult si multe. Orizontul cunoasterii individuale in timp si spatiu are din nefericire o forma circulara. Ne zbatem, cautam sa vedem si sa stim cat mai mult si multe dar in timp, dupa ce ne facem treaba pentru care existam pe lumea asta, daca Dumnezeu ne da acest mare dar, ne reducem usor, usor la un punct: la NOI INSINE. Venim si plecam singuri din viata, materia se stie ce e cu ea dupa, dar sufletul. Stim atatea dar unde ne pierdem eul, esenta spirituala a vietii, nu. Zodiacul chinezesc e o varianta pentru una din marile noastre vreri: sa stim cine suntem... Oare ne arata adevarul el? In lumea asta cand snapanii ca sa traiasca bine fac orice, nu exista cenzura si arbitri cinstiti,  suntem si in acest domeniu victime sigure si facile ale unor neaveniti dar impostori de geniu... Exista un criteriu de masurare a valorii: TIMPUL. De cand ma stiu a existat in acea retea spirituala nevazuta dintre oameni si notiunea de zodiac chinezesc, e asa de bine conceput, atat de simplist pornind de la elementele primare ale materiei si animale din jur incat daca esti cinstit cu tine insuti recunosti in ce te priveste multe caltati dar si lipsuri. Nu ofera retete si date despre viitor dar merita sa privesti oamenii prin "dioptriile" oferite de el. Noptile sunt inca lungi, poate fi chiar un mod de a ne rupe in mod placut de gaselnitele postumane.