17 iunie
De
la un aparat de radio negru si mare nu comunist ca peste tot in lume asa aratau
aceste aparate, stiu ca fiind creat in 1959 se numea „Bucuresti 500” deci
suntem, noi de leatul asta cu 500 de ani mai tineri decat capitala. Problema ramane
deschisa pentru ca o capitala trebuie sa aiba o tara a carei capitala este. Azi
cei aproape 30 de ani de mizerie scot coltii, uzurpatorii catarati prin reguli
stiute doar de ei si cei care profita de ei nu mai sunt ai tarii ci ai ce vor
nu stie nimeni cine, deci nu pot fi mandru decat de acel radio de la care am
invatat sa aleg ce e frumos si valoros in viata.
Bunica
mea avea exact 50 de ani in ziua cand m-am nascut. Si ea, mai ales in
conditiile date de demolarea casei, in parte a mahalalei cum ziceam noi capata pentru
mine dimensiuni speciale. Azi am aflat ca azi e si ziua cand a fost inmormantat
Eminescu, atunci l-au „jelit” cameleonii azi il urasc pe fata cei care vor sa devina scheletul din debaraua
alora care fac sau mai degraba desfac Romania.
Evident
pentru noi toti e un moment de bucurie ca viata, Dumnezeu ne-a ajutat sa fim
aici. Marele merit al FB e ca realizeaza o retea invizibila dar prin care
circula sentimente, urari, viata. E inceput de zi insa tot FB imi arata ca
practic daca e sa folosesc statistica studiata de mine in facultate dar care
acum e arma de politruci si mincinosi, statistic practic cei care mi-au
asternut urari si amintiri pentru care multumesc din suflet sunteti din toate
"lumile" prin care precum fluturii am trecut: copilaria minunata,
serviciul zic eu credincios, facultatea unde am incercat sa aduc noi domenii de
studiu, lumea copiilor mei etc. Este deci un semn de maturitate si de alta
etapa in viata faptul ca azi filozofez, ma zbat in loc sa ma bucur ca exist!
Numai
bine va doresc din tot sufletul!
A
existat aici la noi o actrita de mare valoare Margareta Pogonat. A existat o
perioada cand mass media asa hulita de marii VIP de azi prezenta piese de
teatru care ne faceau un popor ales nu cules. Nu am retinut numele piesei dar
in cateva cuvinte, Margareta Pogonat era sotie, mama si bunica intr-o familie numeroasa unde ea
facea totul si toti stiau ca nu au nici o obligatie pentru ca ea rezolva tot si
toate. Intr-o dimineata toti acei paraziti au sarit sa faca ei cum ii ducea
capul si lipsa de experienta treburile in casa deoarece personajul principal
implinea inca un an de viata chinuita. Ea era impresionata de noua situatie de
corcolita. Trec orele si la 12 noaptea toti se relaxeaza, mormanele de vase,
tabieturile fiecaruia care nu gasea ce cauta etc. intra in normal, gata,
trecuse ziua de sarbatoare a cenusaresei familiei. Este minunat cum daca ai
trait arta la un anumit nivel sigur mocirla, mizeriile unor ridicati pentru ca
nu trebuie sa mai fie nimic de clasa, trebuie negat ce e normal, inlocuit cu
anormalul, e greu sa te amesteci in turma de new kids on the block cum le zic
eu fara referire la formatia respectiva ci la cei fara vina ca traiesc in asa
vremuri… care din pacate iau ce societatea putreda le ofera… Aceasta amintire
frumoasa cu o actrita uitata din pacate mi-a cuprins sufletul dupa ce o zi am
avut placerea de a comunica prin istetul FB care stie ca daca include si ziua
cuiva de nastere pe care cunoscutii intre miliarde de informatii care ii
bantuie nu au altfel cum sa o cunoasca incepe feisbuceala. Cand e de calitate,
cu oameni legati de tine prin amintiri frumoase e minunat. Va multumesc !
Comentarii
Trimiteți un comentariu