Curat postuman!

Nenea Iancu era mic copil! O fi acuma in doliu dupa centenarul politician care pentru abureala noastra a lalait o buna vreme, popularizat  de toata media, independenta ca piata pupata undeva in opera maestrului, cu partidul lui liber schimbist, apoi ciracul domniei sale a continuat aceeasi abureala cu cumplitul basism si asa ne-am trezit ca „marinarii” din Stan si Bran loviti cu bata, tarati si aruncati in cisterna plina de scarna a vidanjei numita de politicienii de ieri si de azi la noi tranzitie...
Ei bine azi in Herastrau un grup de cateva femei si barbati mergeau agale fiecare cu facaturile lui comunicante in ochiii si mainile lor febrile, unii cu casti altii doar cascati...
Deodata calm unul scoate castile din urechi, ochii din ferestrele catre virtuala lui lume si: „Bai, l-am uitat pe copil la locul de joaca!” Doi din insotitori scot si ei castile, ridica ochii pierduti undeva in spatiu: „Idiot!” „Cretin!” Grupul ramane stationar cu aceeasi preocupare mai putin tatal care calm impatureste castile, le pune intr-un buzunar, inchide ferestrele si pune calm facatura comunicanta in alt buzunar si tot calm o ia inapoi. Apare dupa ceva vreme cu o galma de om fericit care povesteste ceva incantat dar degeaba pentru ca al sau parinte juridic inca nu 1 sau 2, era deja echipat cu castile in urechi, facatura in mana si concentratia maxima ca sa recupereze ce a pierdut datorita "pierderii aluia micu’".
Ala micu’ vorbeste saracu la tuia, statui, la bancile de parc, nu Doamne Fereste alea hoate, la mare Will care e impietrit in apropiere, la alei, la frunzele ruginite, la parc, deoarece grupul e acuma iar total in eter. Dar in miscare...

Nene Iancule asa ceva nici ca ai fi putut sa iti inchipui matale. Curat postuman moncher, unde ajungem cu astia, ma musiu!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Micul prins (2024)

Imputernicirea mea

Managementul stresului