Curat postuman!
Nenea
Iancu era mic copil! O fi acuma in doliu dupa centenarul politician care pentru
abureala noastra a lalait o buna vreme, popularizat de toata media, independenta ca piata pupata
undeva in opera maestrului, cu partidul lui liber schimbist, apoi ciracul
domniei sale a continuat aceeasi abureala cu cumplitul basism si asa ne-am
trezit ca „marinarii” din Stan si Bran loviti cu bata, tarati si aruncati in
cisterna plina de scarna a vidanjei numita de politicienii de ieri si de azi la
noi tranzitie...
Ei
bine azi in Herastrau un grup de cateva femei si barbati mergeau agale fiecare
cu facaturile lui comunicante in ochiii si mainile lor febrile, unii cu casti
altii doar cascati...
Deodata
calm unul scoate castile din urechi, ochii din ferestrele catre virtuala lui
lume si: „Bai, l-am uitat pe copil la locul de joaca!” Doi din insotitori scot
si ei castile, ridica ochii pierduti undeva in spatiu: „Idiot!” „Cretin!”
Grupul ramane stationar cu aceeasi preocupare mai putin tatal care calm
impatureste castile, le pune intr-un buzunar, inchide ferestrele si pune calm
facatura comunicanta in alt buzunar si tot calm o ia inapoi. Apare dupa ceva vreme
cu o galma de om fericit care povesteste ceva incantat dar degeaba pentru ca al
sau parinte juridic inca nu 1 sau 2, era deja echipat cu castile in urechi,
facatura in mana si concentratia maxima ca sa recupereze ce a pierdut datorita
"pierderii aluia micu’".
Ala
micu’ vorbeste saracu la tuia, statui, la bancile de parc, nu Doamne Fereste
alea hoate, la mare Will care e impietrit in apropiere, la alei, la frunzele
ruginite, la parc, deoarece grupul e acuma iar total in eter. Dar in miscare...
Nene
Iancule asa ceva nici ca ai fi putut sa iti inchipui matale. Curat postuman
moncher, unde ajungem cu astia, ma musiu!
Comentarii
Trimiteți un comentariu