Discursul regelui

Cinematografia de azi este intr-o criza de valoare artistica determinata de gradul de cultura din ce in ce mai scazut al “consumatorilor”.

Premiile Oscar spre deosebire de Nobel isi mentin dupa parerea mea un standard destul de ridicat pentru cei ce ajung sa le primeasca.

Vizionand “Discursul regelui” m-a bucurat ca a fost premiat un film care ca si cel dedicat anterior Reginei Elisabeta a II a este un exemplu de punere in evidenta a ceea ce inseamna demnitate si responsabilitate reciproca intre conducatorul statului si cetatenii acestuia.

Eu am in minte cele spuse de un profesor al meu care a urmat un stagiu postuniversitar in Franta si care intr-o seara impreuna cu colegii francezi dintre care o parte erau cadre didactice la acea universitate, treceau pe langa resedinta rectorului din campus. I-a intrebat daca a fost cineva din ei in acea cladire. Nu calcase nici unul acolo.

Brambureala de dupa 1989 de la noi isi are poate radacinile in acele Comitete ale Oamenilor Muncii unde participa toata institutia de la femeia de serviciu la director.

A urmat mizeria din ultimii mai bine de 20 de ani unde incompetenta, clientelismul, imixiunea perfizilor politicieni si a demnitarilor de mucava, coruptia fara zagaz, raptul oficializat prin lege etc. au atins cote inimaginabile... S-a ajuns ca practic populatia sa devina o masa amorfa inodora si incolora ca o turma de vite dusa la abator de niste vacari derbedei.

Din nefericire in loc sa ajunga la noi regulile care au guvernat popoarele civilizate si puternice tot raul care s-a instalat ca un mucegai imens aici se extinde si in tarile foste civilizate. E poate pedeapsa pentru ei fiind ca fac totul pentru a-si cladi bunastarea pe pauperizarea altora. Distrugerile infaptuite in tarile corupte se intorc precum bumerangul asupra celor care au profitat. Padurile distruse, saracii deveniti criminali toate vin peste ei sub forma unor manifestari distrugatoare ale naturii: inundatii, furtuni, seceta, inzapeziri, cauzate si de foamea neostoita de profit a ofertantilor de tot feluri de mizerii care umplu acum viata tuturor: masini, telefoane mobile, instalatii de aer conditionat, etc. care polueaza, modifica parametrii normali ai mediului inconjurator, caci pana la urma si omul lipsit de omenie e tot un fenomen al naturii... un efect al poluarii morale a planetei...

Filmul de Oscar m-a impresionat. Balbaitul care devine, prin autoexcluderea imoralului sau frate, rege peste un sfert din populatia Pamantului nu este taxat cu batjocura milioanelor de ascultatori ai postului de radio BBC. Este poate ceva similar cu defectul de vorbire accentuat de varsta al regelui Mihai al Romaniei ignorat de toata lumea datorita majestatii reale a persoanei, comparativ cu rictusul care marca defectul de vorbire al lui Nicolae Ceausescu pe care umorul anonim atunci din motive lesne de priceput il considera dobandit de cand era calfa la cizmarie si tinea tintele intre buze ca sa lucreze mai repede...

Pe de alta parte fostul militar, regele din film, nu era un smecheras care s-a fofilat pana si de la efectuarea stagiului militar, ca multi demnitari de la noi. Ajunge sa gaseasca printre supusi un individ poate putin dubios dar care nu poate din cauze genetice chiar sa tepuiasca familia regala. Acesta reuseste sa il ajute sa treaca peste propriile limite si sa tina un discurs crucial pentru istoria imperiului si a omenirii. Rasplata pentru ajutorul dat e pe fata, nu i se da celui care l-a ajutat o fabrica sa o transforme in fier vechi, nici un grad de general cu 5-6 stele ca la un sfert de omenire imperiu o fi existat, ca la noi cu cate milioane om fi ramas dupa perpetua tranzitie ca nici asta nu stie nici o institutie platita pentru asta nici la 2 ani dupa un recensamant, au 4 stele cei de intendenta...nici o functie in care sa ia banii degeaba dar nu numai atat sa distruga prin incompetenta si necinste domeniul respectiv... Simplu: se infiinteaza un titlu nobiliar special pentru persoane care aduc regelui sau familiei regale diferite servicii deosebite. Si asta dupa sute bune de ani de regalitate...

Se participa la Oscar si cu filme romanesti care denigreaza natia careia zice ca ii apartine mediatizatul autor. Cainii latra ursul merge. Acolo sunt puse pe piedestal operele care arata maretia unor mari puteri. Shakespeare a oglindit magnific mizeria fiintei umane dar oamenii erau la el mizerabili, maretia natiilor care asistau neputincioase la acele fapte ingrozitoare faptuite de nemernici nu a avut niciodata de suferit.

Impresionant prin puterea de redare a personajului principal filmul de Oscar ramane o lectie pentru noi, Mihai Viteazul i-ar sta cu demnitate alaturi prin arta lui Amza Pelea si a celorlalti actori. Daca venim in fata juriilor cu placerea teribila de a defaima tara care este de fapt si a celui care aspira la premiu nu suntem decat niste epigoni ai lui Shakespeare si ai altor mari creatori….Nu noi ci cei care se preteaza la astfel de fapte infecte...