Rolex in negru si alb


Ceasurile minune nu au nici o vina. Sunt produse de o mare firma dar asa cum Craciunul nostru romanesc e patat cu sange si asemenea ceasuri date cadou (spuneau cei care stiau ce stiau) unor derbedei catarati acolo unde trebuia au volatilizat Romania in cativa ani. Au lasat fara rostul lor sute de mii de conationali si acuma sunt multi din aia cu Rolex-ul primit atunci cadou, pensionari sau oameni de afaceri de lux. Prostia romaneasca prin prostire de catre cei care o pot face e deja cronica. Le-a mers ceas treaba la cine oare, cine oare?
Pacatele Rolexu-lui le mai iert cand vad sigla firmei la mari turnee de tenis, acolo se dau bani la valori nu la spoliatori.
Dar Dumnezeescul Concert de Anul Nou al Filarmonicii din Viena unde aceeasi sigla deschide si inchide visul adevarat e  minunat. Arhitectura, respect fata de avutia nationala a Austriei, devenita avutie mondiala, arta: muzica, natura (Dunarea in imagini si muzica) balet, cariatide, picturi si ornamente imperiale, oameni avizi de cultura si frumos din toata lumea, oameni de mare valoare artistica ce dau tot ce pot da, si flori. Flori care in acele momente arata maximul de frumusete: trandafiri, garoafe freesii si cate cele. Toate te invadeaza in sufletul ametit de viteza cu care iti trece viata intrand chiar cand te desfata minunea in alt an...

Nu am vazut de cativa ani de cand urmaresc marele spectacol dat dupa ceas de o tara care a mers si merge ceas, imparati, printi, bastarzi cu revendicari in mana care sa blocheze minunatul specracol ca la noi. Delavrancea cu gura personajului Stefan cel Mare vorbea pentru ei ca Viena nu e a imparatilor nu a austriecilor traitori ci a urmasilor urmasilor lor si a lumii care o respecta in veacul vecilor. La pensionarii fosti mahari in industrii de lemn, paduri si altele Rolex-ul initial poate venea si de la cei care se lauda ca de 200 de ani nu au rupt o frunza din padurile lor dar asta e rusinea noastra cu tot balamucul in care traim. O mare natiune, o mare capitala a muzicii, a valsului a tot ce e maret si valoros nu se poate compara cu una in care un Rolex facea o jigodie sa distruga tot ce faurisera cu munca si inteligenta inaintasii. Asta ne e soarta...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Micul prins (2024)

Imagine
de Angel Proorocu   A fost odata ca niciodata o planeta numita Pamant pe care intr-o zi de iunie m-am nascut si eu. Era anul 1959. Chiar in ziua cand bunica mea, mama mamei mele implinea 50 de ani! Unii pretind ca daca stii exact data, ora, minutul   la care apari pe planeta ta pot sa iti ghiceasca ce va sa fie cu tine. Eu nu cred. Exista e drept zodiacuri eu il stiu pe cel chinezesc si pe cel de pe la noi si am unele asemanari cu ce scrie pe acolo si cu ce a fost in viata mea pana acuma. Cam atat!   Ceva timp in urma la o emisiune la televizor de care ma mir ca astia care m-au prins in lat de atata timp nu au gatat-o, Teleenciclopedia a fost un filmulet despre un aviator cu o viata palpitanta franta asa cum era normal pentru un visator undeva in abis. El a fost si un scriitor celebru care a suparat aviatorii ca de dragul artei le-a divulgat secrete, iubit si urat peste tot in lume acesta a scris o poveste dupa chipul si asemanarea lui. Am gasit prin casa „Micul...
Citiți mai multe

Imputernicirea mea

Imagine
Anul 1989 a fost pentru mine anul unor schimbari rapide. Se vede ca existau informatii ca se fura. Atunci Intreprinderea de Contractare,  Conservare si Achizitionare a Produselor Agricole a devenit minister, in viziunea ministrului Zamfir, deci a lui Nicolae Ceausescu era inasprirea controlului. Atunci mai functionau inca Militia, Securitatea, Partidul, Romania etc. Dar cat de complexe sunt imputernicirile, daca se aplicau sau s-ar aplica si azi unde eram acuma…??
Citiți mai multe

Managementul stresului

Am auzit azi, printre multe aiureli spuse la telefonul mobil de cei care folosindu-l in public emit toate cele din mintea lor de multe ori prea goala, in jur. Cadeau cativa fulgi gingasi peste mizeria creata pe bulevarde si strazi  de miile de tone de chimicale care ne polueaza pe toti, distrug pingele dar ce conteaza trebuie ca milioane de smecheri sa se invarta prin oras pe 4 roti… un tip in tramvai vorbea tare de auzea si vatmanul si spunea cuiva de departe ca “la Bucuresti ninge ingrozitor!” Niste pustani discutau la telefon, unul intr-o sala, emana tot felul de idei si proiecte de distractie, la capitolul probleme serioase era ca trebuie sa faca o lucrare la managementul stresului , e normal daca acuma se face orice altceva decat ce e normal…devine foarte stresant... Imi amintesc de un subofiter de politie cu care treceam pe langa niste tineri care tot asa se vedea ca nu prea aveau obiectul muncii. Isi amintea de perioada cand iesise din scoala de subofiteri de militi...
Citiți mai multe