An de rascruce

1989 anul extremelor pentru mine si tara mea

Anul 1989 m-a gasit la Intreprinderea de Contractare, Colectare si Achizitionare a Produselor Agricole Giurgiu, unde  in perioada februarie-martie am facut parte din comisia care preda drepturile in produse agricole taranilor cooperatori din comuna Uiesti. O comuna la 40-50 de kilometri de Bucuresti dar care la sediul de pe vremea boiarilor, pastra telefoanele cu manivela si centrala care raspundea dupa ce inroseai manivela. S-au perindat in fata noastra toti membrii CAP mai ales pensionarii fiind extrem de saraci. Am vazut atunci doi batrani cu ochelari prinsi cu sfoara si haine petec peste petec imbibate cu jeg si lucioase de atata purtat. Aveau peste 80 de ani dar mergeau ca doi indragostiti cu privirile senine si vorba calma.

Intrat prin concurs la Institutul de Economie Agrara din cadrul Academiei de Stiinte Agricole si Silvice din Romania am participat cu cateva zile inainte de evenimentele care au zguduit din temelii Romania, la Timisoara la ultimul simpozion organizat de comunisti pe teme economice, valorificarea resurselor la fel ca si tot ce sufla si misca in tara a ajuns de domeniul derizoriului, efectele acestei sarabande de distrugere in tara noastra atinge grotescul acum cand tara e parjolita de temperaturi extreme si bruma de oameni care nu sunt cu capul in lumea virtuala in care i-a varat educatia si vremurile in care s-au format sta acuma si se cramponeaza de aiureli conform zicalei "Tara arde si baba se piaptana" (in oglinda strainatatii...). De data aceasta deplasarea s-a efectuat cu avionul iar cazarea la cel mai de frunte hotel din orasul din fruncea Banatului.

Un banatean se duce la Timisoara cu un nepot. Umbla prin oras si batranul tot zgaia ochii, cel mic tragea de el la gara. Ajung in gara si tocmai mai apuca sa vada trenul cum se pierdea in zare. Batranul se sprijina de bata si zice cu naduf: "Ase-i cand meri cu lucru' altuia!"