Strivit sub copite si bocanci

De la un aparat de radio negru si mare nu comunist ca peste tot in lume asa aratau aceste aparate, stiu ca fiind creat in 1959 se numea „Bucuresti 500” deci suntem, noi de leatul asta cu 500 de ani mai tineri decat capitala. Problema ramane deschisa pentru ca o capitala trebuie sa aiba o tara a carei capitala este. Azi cei aproape 30 de ani de mizerie scot coltii, uzurpatorii catarati prin reguli stiute doar de ei si cei care profita de ei nu mai sunt ai tarii ci ai ce vor nu stie nimeni cine, deci nu pot fi mandru decat de acel radio de la care am invatat sa aleg ce e frumos si valoros in viata. Bunica mea avea exact 50 de ani in ziua cand m-am nascut. Si ea, mai ales in conditiile date de demolarea casei, in parte a mahalalei cum ziceam noi capata pentru mine dimensiuni speciale. Azi am aflat ca azi e si ziua cand a fost inmormantat Eminescu, atunci l-au „jelit” cameleonii azi il urasc pe fata  cei care vor sa devina scheletul din debaraua alora care fac sau mai degraba desfac...

Macar in miros de crini si tei nu a disparut sfarsitul anului scolar... In tramvaiul 41, o pustioaica avand unghii verzi, par vopsit, pearcing-uri peste tot si cam toate „minunile” occidentului depravat patrunse la noi dupa 1990 urla la ceilalti colegi: “Ba le-am zis la toate boarfele si toti smenarii sa facem o intalnire trasnet cu toti repetentii si corigentii din liceu!” Corect e vremea lor sunt numarul unu mondial in toate domeniile peste tot. Imi amintesc o doamna, fosta colega de serviciu care prin acelas 1990 imi spunea, eu fiind mult mai tanar pe atunci, ca nu putea intelege generatiile de pustani euforizate de farmecele vestului.  „Angel, nu pot sa uit primul bal de la facultate cand am purtat ciorapi de matase naturala prima data, sau prima data cand am fost la coafor. Despre rimel, ruj, farduri am auzit mult mai tarziu...” Ce or simti copii astia care nici nu ajung la scoala si folosesc toate mizeriile astea facute khitsh-os si vandute peste tot! »

Cum de pe ecranele tv de neam prost se vede chiar cand soarele bate in ele nu inteleg. Aruncati pe iarba calcata ca de turmele cow boy-lor de alta data, pe peluza din spatele marelui general frantuz pus in locul lui Stalin ca asa e in tenisul romanesc, fiecare loveste cum cade mingea... pe scaune de plastic puse de ONG-isti care iau banul pe te miri ce, era frumos sa vezi cand comentatorii inclusiv eminentul fost copil de mingi care de la tranzitie incoace coace si descoace totul, toata lumea era sigura ca fecioara letona care da ca cu parul nu are sanse in fata mediatizatei noastre nr. 4 mondial !!?? Deci aplauze civilizate ca pe terenurile de la mama tenisului fitos si banos. Toata lumea era cu ochii pe marele ecran. Deodata poc, ca o basica, un balon din mana unui copil nazuros totul s-a gatat. Atunci sa vezi tata argou! Biata Simona bine ca era acolo departe, pregatita sa ia tava de loc 2. Nu mondial, la turneu. Aici in Herastrau de la baietii subtiri la cei cativa derbedei, u...

Povestile cu Cenusareasa si Fata Mosului incep sa se adevereasca. In tarile bogate chiar sarantocii nu mai au chef de pus osul la ce e greu. Si asa nationale de tipic blonzi ajung sa fie compuse numai de ciocolatii sau la tenis de masa din cei cu ochii migdalati. Nu mai e drapel, onoare, patriotism alte prostii de astea comuniste acuma ai bani esti fruncea adica numarul unu mondial. Si pentru ca banii grei se infig in media, atunci baietii destepti umbla cu manarii ieftine. Daca pe vremea lui Ilie Nastase trebuia sa stii matematica si sa ai cultura sportiva, sa lingi colectiile de Sportul sau alte ziare prin biblioteci azi cu un « enter » ai numarul unu mondial al momentului. Adica al 365 de zile la ora, la minut. Munca pentru acest loc e grea, acuma drapelul desfasurat pe umeri devine desuet ca acuma atatea structuri se suprapun incat bietul numar unu ar trebui sa poarte o groaza de drapele pe el ! Mai sunt si unii sincer patrioti dar daca aia tipici rasei si statulu...

Legea lui Ohm se aplică pentru conductori electrici la capetele cărora se aplică tensiuni electrice. Legea lui Ohm spune că într-un circuit intensitatea (I) curentului electric este direct proporțională cu tensiunea aplicată și invers proporțională cu rezistența (R) din circuit. Formula matematică a legii lui Ohm este: I=\frac{U}{R} unde: I este intensitatea curentului, măsurată în amperi; U este tensiunea aplicată, măsurată în volți; R este rezistența circuitului, măsurată în ohmi. Cu alte cuvinte, în cazul unui rezistor a cărui rezistență este constantă, dacă tensiunea crește, intensitatea curentului va crește proportional cu tensiunea și invers. Un astfel de rezistor care respectă fidel legea lui Ohm se numește rezistor ohmic. Instrumentul pentru măsurarea rezistențelor electrice este ohmmetrul. Rezistența se poate măsura și indirect, măsurând tensiunea și intensitatea și făcând apoi raportul dintre mărimile acestora. (sursa internet) Legea lui OM in Romania tara cu...

Fiecare epoca din istoria unei natiuni poarta numele cuiva care a fost in miezul epocii respective legat de un anumit fenomen caracteristic perioadei respective. Comunistii au avut probleme cu taranii care detineau parghiile productiei agricole si cooperativizarea, intreprinderile de stat au fost in masura sa ii lase pe tarani fara parghii. S-a mers pana la a se propune decimarea cailor din Romania pe motiv ca existau masinile necesare pentru lucrarile in camp si transport in agricultura. Nu s-a aplicat, la fel ca si introducerea ateismului obligatoriu. Taranul carutas facea de toate, carausie, mici furtisaguri de pe camp si cate altele. Folclorul autentic arata legatura romanului cu calul sau, Liviu Vasilica ramane nemuritor cu cantecele lui teleormanene de acest gen si nu numai el. Nici cu mos Gerila si alte artificii oamenii nu au putut sa uite ca Sfantul Vasile, Ion, Maica Domnului sau alte sfinte le-au dat numele sarbatorind in fiecare an ziua onomastica dupa calendarul cre...

Aveam teza pe 4 martie 1977, cu o seara inainte la Tvr 1 era un film bulgaresc. Bunica mea cu ceva sange in vine de la natia vecina, facea si o verificare a cunostintelor din limba respectiva. Eu citeam de zor ca sa nu ma fac de ras la teza. Deodata au inceput toate sa se legene in pragul camerei mele, de fapt al apartamentului primit ca sa locuim in el dupa demolarea casei, a aparut calma bunica mea. Mi-a spus ca e cutremur, ca trebuie sa stam sub tocul unei usi si sa nu cumva sa iesim afara pe scari. Aveam un radio pe baterii si am ascultat buletinele de stiri care nu erau prea pline de otrava cum cred ca ar fi televiziunile independente de acuma. Am pus pe seama muntilor Hercinici lipsa vigorii cu care in Dobrogea s-a propagat unda de soc. Acum dupa atata scobeala dupa petrol si gaze sunt cutremure numai in Dobrogea!!! Povesteau cei care locuiau atunci in noile la acea vreme trei blocuri turn ca au vazut cum Dunarea era ca apa intr-un lighean dus de un om cu probleme de miscare, v...

Tulcea reprezinta, ca intreaga Dobroge de altfel, un exemplu de convietuire a multor etnii, in jur de douazeci, tributul de sange a fost platit dealungul mileniilor de istorie la Pontul Euxin in care se varsa batranul Danubiu. Este minunat ca astazi cei care traiesc si contribuie la perpetuarea traditiilor cultural artistice ale regiunii gasesc modalitati de exprimare deosebite. Nu pot sa nu mentionez importanta contributie a domnului profesor Colcer Iosif care venind in nordul dobrogei intr-un fel de exil fortat ca mai vechiul sau coleg in ale scrisului, anticul Ovidius, a stiut sa scoata la iveala minunata istorie milenara a acestor locuri, cred ca e o datorie de onoare a cercetatorilor nu pentru o noapte ci pe timp indelungat sa adune din ziarul Delta al anilor 70 importantele sale scrieri si sa le adune intr-unul sau mai multe volume pentru cei ce vor veni... Sunt foarte bucuros ca la paleta larga de stiluri din pictula tulceana, unde pe vremea adolescentei mele dupa mode...

Am fost zilele trecute printre facaturile scheletice ridicate pe unde erau pavilioane minunate cu atatea minunatii, alta data. Pavilionul cevtral era dedicat nuntilor! cartile mai acana... Acum traseul targului este acelas mereu, cartile cam aceleasi preturile an de an tot cam aceleasi. Evident sunt si aparitii noi. Adevaratii beneficiari ai acestor targuri s-au rarit. Mainile tremurande care luau ca pe sfintenii cartle de pe unde erau, le rasfoiau, se uitau oftand la pret, daca era scris si tot cu piosenie le asezau exact acolo unde fusesra, mainile acestea, unele, putine din ele care faurisera tezaurul bibliotecilor noastre, majoritatea topite sau date daca aveau ceva valoare pe aiurea pe bani grei de „anticari” dupa ce le-au luat de la mostenitorii inculti en gros pe nimica, mainile acestea se vede ca de atatea minuni postumane s-au asezat impreunate si sunt acuma undeva la cota negativa, cu lumea si educatia lor cu tot... Cine avea putintica rabdare dadea de ceva ca o mumie m...